De-aș păși prin vale, de-ar fi una grea,
Dealul suferinței, eu îl voi urca.

De-ar fi noaptea lungă, nu mă voi opri,
La sfârșit pe Domnul, vreau a-l întâlni.

De-ar fi furtunoasă, viața pe pământ,
Nu opresc o clipă, voi urca cântând.

O dorință vie, am... și-un dor aprins,
După veșnicie, nu mă dau învins.

Umbrele străine, de vor aparea,
Voi sta sub lumina, Domnul ce-mi va da.

Voi păși pe urma, ce-o lăsa urcând,
Sub o grea povară, dar mereu iubind.

Voi privi spre cerul, care m-a salvat,
Când vre-un val de mare, va fi ridicat.

Dar când și furtuna, se va înteți,
Pe cărarea vieții, eu nu voi opri.

Oricât de greoaie, se va arăta,
Cu Isus de mână, nu poate fi grea.

Harul mă-nsoțește, și puterea Sa,
Numai lângă Domnul, toate voi putea.
Amin