Din izvorul mântuirii, sunteți adăpați mereu,
Lăudați-L totdeauna, minunat e Dumnezeu

Minunată e lucrarea, ce-a făcuto-n început,
Cerurile și pământul, pentru noi când l-a făcut.

Pomeniți-i și mărimea, numelui de Dumnezeu,
Și a brațului puternic, pentru El nimic nu-i greu.

Să strigați de bucurie, mare ajutor v-a dat,
Veseliți-vă sub harul, Domnul ce l-a măsurat.

Ridicați un steag pe munte, căci din ceruri ați primit,
Biruință-n încercare, solul Său v-a izbăvit.

Dintr-o Țară a robiei, slobozi astăzi alergați,
Voi de-a Sa-ndurare mare, niciodat să nu uitați.

Inimile despietrite, izbucnite-n veselii,
Să aveți întotdeauna-n, zborul către veșnicii.

Căci odihna cea cu cinste, este-n locul cel de sus,
Unde nu va fi ocară, nici sfârșit și nici apus.

Tot pământul să tresalte, bucurați-vă mereu,
Înviați vor fi și morții, adormiți în Dumnezeu.

Locuința fără viață, temătoare este ea,
Va fi-nchis-o veșnicie, glasul când va răsuna.

Ce s-a hotărât odată, negreșit se v-a-ntâmpla,
Va zdrobi Isus vrăjmașul, cum și moartea biruia.

Se va bucura ființa, ce aici a suferit,
Pentru ea aduce Domnul, tot ce este infinit.

Strângeți rândurile-ndată, și cuvântul Său cel sfânt,
Căci răpirea este-aproape, vine Domnul în curând.

Să urcați pe înălțime, unde ve-ți putea găsi,
Umilința-n rugăciune, lupta grea a birui.

Noaptea neagră ce se-ntinde, într-o clipă va pieri,
Cel în ea ce se desfată, ca și noaptea va muri.

Însă voi s-aveți în inimi, umilința zi de zi,
Căci cel mândru se îngâmfă, fudulia-l va-nghiți.

Plângeți sufletele voastre, mântuire să primiți,
Inimile în cântare să vă fie cât trăiți.

Ziua Lui este aproape, fiți ca bobul plin de grâu,
Fiți fecioare înțelepte, să nu știți ce-i prea târziu.

Chiar de suspinați adesea, înradăcinați să fiți,
În cuvânt dar și trăirea, numai sfântă s-o trăiți.

Drumul vieții se sfârșește, toate-aici se vor sfârși,
Îmbrăcat în măreție, Domnul slavei va veni.
Amin