Grăbește-te Doamne și-adu ziua-n care,
Vom fi noi la ceruri cu Tine în zbor,
Întinde-ți azi mâna, oprește furtuna,
În noi Tu aprinde un foc... plin de dor.

Grăbeste-ți venirea, adu strălucirea,
A zorilor care nu vor mai sfârși,
Toți cei ce te caută-n taină te-așteaptă,
Te laudă-n viața ce-o au zi de zi.

Scăparea e-n Tine, ridici din ruine,
Prin har cu nădejde mereu ne-nconjori,
S-avem așteptarea la cruce și ochii,
Mereu pironiți, spre un loc după nori.

Găsit-am speranță în palmele Tale,
Ce-au fost găurite atunci când stăteai,
Pe crucea durerii s-avem mântuire,
Căci numai prin Tine e calea spre Rai.

Grăbește-te Doamne, arată-ți puterea,
Închide adâncul ce-i azi furios,
Să vadă și ochii ce plâng după Tine,
Lumina din locul ce-n veci e frumos.

Grăbește-te Doamne, hai vino mai iute,
Deschide în grabă al cerului porți,
Să fie doar ziuă, și doar primăvară,
Să nu avem parte de negrele nopți.

Adu izbăvirea, adu biruința,
Căci mare-i puterea ce Tu doar o ai,
Prin Tine e viața, prin Tine e poarta.
Prin Tine e calea ce duce spre Rai.

Grăbește-te Doamne, oprește durerea,
Adu începutul al vremii de sus,
Dorința aprinsă ne dă o speranță,
De-a fi doar cu Tine în Țara de sus.
Amin