Ce har să știu că Dumnezeu, mi-a dat a Sa iertare,
Mi-a dat din mâna Lui mereu, deplina îndurare.

Din lanțuri grele-a dezlegat, ființa mea slăbită,
O temelie mi-a zidit, pe stâncă neclintită.

Ce har să știu că sunt un fiu, iar El cerescul Tată,
Să simt cât eu sunt de iubit, iubirea Lui mă iartă.

Fiorul Duhului cel sfânt, coboară cu-alinare,
Ce har să știu că pe pământ, sunt fiul Său sub soare.

Ce minunat să pot privi, spre bolta cea cu stele,
Sub ele eu nu pot cădea, când vremurile-s grele,
De mână sunt ținut mereu, de-a Sa putere mare,
Ce har să știu că singur nu-s, vre-o dată-n încercare.

Ce har măreț este să știu, ca Domnul e cu mine,
N-am teamă drumul când croit, e printre stânci... ruine.

Lumina Lui deasupra mea, e vie totdeauna,
Condus sunt doar de El mereu, noi doi suntem doar una.

Ce har să știu că voi sfârși, în Țara de lumină,
Unde va fi numai o zi, în veci de veci senină.

Cu bucurie azi alerg căci harul mă-nsoțește,
Eu știu... m-așteaptă Dumnezeu, doar El mult mă iubește.
Amin