Adeseori, Isuse...

Adeseori, Isuse, în drumul către cer
Mă prăbușesc pe cale și mila Ta o cer.
Căci fără Tine, Doamne, nu pot înainta
În lupta cu păcatul, făr' a Te întrista.

Adeseori, Isuse, de Tin' mă îndepărtez
Fiindcă în lupta mea în rugă nu veghez.
Și-ades mă las, Isuse, să fiu învins și frânt
C-apoi din nou, Isuse, să vin la Tin' plângând.

Arată-mi, Doamne, cum statornic eu să fiu,
Căci nu mai vreau să simt în suflet că-i pustiu.
Vreau doar prezența Ta! În ea să mă ascund
Și în cuvântul Tău adânc să mă scufund.

Te rog, mai iartă-mi, Doamne, atâtea întristări,
Căci ignoranța mea Ți-a provocat dureri.
Și-adesea m-am purtat precum un ticălos,
Deși Tu mă chemai cu dragoste, duios.

Adeseori, Isuse, mi-e dor vremi apuse,
Când nopți întregi cu Tine le petreceam, Isuse.
Și-n zorii dimineții cu drag îți mulțumeam
Pentru prezența Ta, atunci când Te chemam.

Dar azi... nici eu, Isuse, nu știu cine am ajuns
Să fiu, fiindcă păcatul în suflet mi-a pătruns.
Cu cugetul încărcat, ce nu-l mai pot purta,
Mă prăbușesc, Isuse, din nou sub crucea Ta.

Căci doar la Tine, Doamne, eu pacea o găsesc
Și scopul pentru care să vreau să mai trăiesc.
De-aceea, Te rog, ia-mă sub stăpânirea Ta
Și-ajută-mi să-mi port crucea oricât ar fi de grea.

(22 iulie 2025)