1. Să-mi dai statornicie pe-al vieții mele drum,
Chiar dacă-n fața-mi totul arată a fi un fum;
Când totul se destramă și nici chiar într-un vis
Nu mai apare-o umbră din tot ce-am fost convins.

R: Statornicește-mi pasul pe calea către rai;
Când vei veni să nu-mi iei sfeșnicul din loc!
O răsplătire sfântă în veșnicii să-mi dai;
În orice luptă, Doamne, să fiu biruitor.

2. Când nu mai știu pe cale pe unde s-o mai iau,
În gândul meu hotare trasezi să mă ridici;
Și-mi spui cu glasu-Ți dulce să mai aștept puțin,
Pân' ce dușmanul cade și va fi învins.

3. Îngădui, Tu, în viață prieteni să nu am,
Ca să învăț de Tine a nu mă-ndepărta;
Sunt zile când nici frații pe care mi i-ai dat
Nu știu să mă ridice când urc un greu calvar.