Motto: 2 Corinteni 12:9a Și El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.”

Când firea mea se frânge în tăcere,
Tu vii cu pacea Ta cea mai de preț.
Din lacrimi faci un drum spre mângâiere
Și slăbiciunea-mi naște-un har măreț!

Când vocea mea se stinge sub durere,
Îmi spui blajin: “Ți-ajunge harul Meu”!
In rana mea apari ca o tăcere
Ce poartă-n ea, răspunsul Tău mereu.

Nu când sunt tare strălucesc mai bine,
Ci când mă văd slăbit, neputincios.
Atunci puterea ta lucrează-n mine
Un foc ce crește-n locul cel de jos.

Când totul cade, Tu rămâi aproape,
Și-n vasul slab, Tu semeni bob cu bob.
Mă frâng ades în zeci de cioburi sparte,
Dar Duhul Tău adună orice ciob.

De nu-mi iei spinii, faci din ei cunună,
Și rana mea, devine-al Tău altar.
În noapte se aprinde-o rugăciune,
Și-n golul meu, se umple-al Tău pahar.

De-ajuns mi-e harul, fie zi sau noapte,
În orice luptă, Tu ești sprijin viu.
Isuse, stai cu mine, nu departe
Căci Tu trăiești când eu devin pustiu!

Dany Căpătan