O, cum aleargă un părinte
când inima de-ai săi se leagă!
Mereu pe drum, mereu-nainte,
mereu cu-atâtea griji în minte...
O, cum aleargă un părinte
pentru copii o viață-ntreagă!

O, cum se zbate să-i îndrume,
cu toată grija, cu tot dorul!
Ca un cârmaci pe-o mare-n spume,
o, cum se zbate să-i îndrume
ca să le facă-un rost în lume
și să le-nalțe viitorul!

Sub fir cu plumb și sub mistrie
el pune piatră peste piatră.
Lărgindu-și vechea temelie
sub fir cu plumb și sub mistrie,
el vrea ca toți cei dragi să-i fie
alături, vatră lângă vatră.

Cu cât mai mult în lupte grele,
Acel ce ne-a creat ființa,
zidind pe cosmicele schele
amețitoare bolți de stele,
cu cât mai sus, mai sus de ele,
ne-a pus în slavă locuința!

În Fiul Său, cu stropi de sânge,
El a răbdat pe lemn furtuna.
Și când acasă ne va strânge,
când moartea însăși o va frânge,
oriunde haru-Și va răsfrânge,
vom fi cu El întotdeauna.