Simone, Mă iubeşti tu mai mult decât oricine? ...
Atunci, rămâi aici
și veghează ceasul acesta împreună cu Mine.
Vezi, ...
Cedrii și palmierii nu dorm, nici nu pleacă,
ei așteaptă Paharul durerii de la Mine să treacă...
Vezi, ...
Stelele au adus cerul parcă mai jos
peste fruntea Mea cu balsam
ca samariteanul milos...
Dar nu Mi-e îngăduit să aud osanale îngerești...
Simone,

Spune-Mi măcar tu că Mă iubeşti...
Mă iubești, tu, Simone mai frumos decât oricine? ...
Că sunt prietenul tău
poți spune oricui fără să-ți fie ruşine? ...
Uite...
Toți au plecat la ale lor, se împlineşte proorocire,
vor bate pe Păstor
și turma va fi în mare rătăcire...
Sunt singur Simone, priveşte,
în jurul Meu sunt doar străini,
judecători și împărați și trestii și cununi de spini...
“Te voi urma până la moarte”, făgăduiai...
Dar unde ești?
De ce te lepezi?
Măcar tu, rămâi să-Mi spui că Mă iubești...

Simone, Mă iubeşti mai minunat decât oricine? ...
Cineva Mi-a dus crucea până la locul răstignirii...
N-ai fost tu? ... Atunci cine? ...
Stai lângă Mine Simone,
privește pironite palmele Mele,
numele tău este săpat cu litere de iubire în ele...
Stai lângă Mine,
mai uită-te odată peste fruntea Mea,
numele tău e scris cu sânge pe ea...
Se-ntunecă...
O, ce departe Îmi sunt lumile cereşti...
Stai lângă Mine Simone
și spune-Mi măcar tu că mă iubești...

Mă iubești, Simone...
Mai frumos, mai mult, mai minunat ca oricine? ...
Atunci rămâi și paște mielușeii pe-aici, pe lângă Mine...