"Doamne, n-am" și "îmi lipsește"
Prea adesea comentez;
Chiar, purtându-mă firește,
Mulțumind vociferez.

Ba n-am una, ba n-am două,
Mă compar cu cei din jur,
"Asta-i veche, o vreau nouă,
Dar să n-aibă vreun cusur."

"E prea mică, dă-mi mai mare",
"Nu-mi ajunge, e puțin",
"Toarnă-mi binecuvântare",
Și nu văd paharul plin.

"Recunosc! Mi-ai dat de toate,
Fără să fi meritat.
Acum, însă... nu se poate,
Doar pe mine m-ai uitat?"

"Ah, și de această dată,
Doamne, de mi-ai asculta
Rugăciunea înălțată,
Tare mult m-aș bucura!"

Dumnezeul îndurării,
Iartă-mi modul de-a gândi,
Vanitatea comparării,
Obiceiul de-a cârti,

Starea de nemulțumire
Și dorințele firești,
Fiindcă-s o nepotrivire
Pentru tot ce-mi dăruiești.

Iartă-mă că fără minte
Mă comport adesea eu;
Iartă-mă, Te rog fierbinte,
Doamne, Dumnezeul meu!