Când se va sfârși calvarul? ,
Sau... oare se va sfârși? ,
Când nu va mai curge-amarul? ,
Vreau cu dulce-a mă hrăni.

Când izvorul întristării,
Va seca... să fiu și eu,
Bucuros pe trecătoare,
Către bunul Dumnezeu.

Când se va sfârși durerea,
Vreau odihnă să găsesc,
Vreau pe-al meu Iubit în fața,
Doar o clipă să-l privesc.

Să îi spun ce grea urcare,
Am avut pe-acest pământ,
Să îi spun dorința mare,
Ce o port aici în gând.

Când se vor sfarsi aceste,
Lacrimi care-mi obosesc,
Sufletul care alergă,
Către loc Dumnezeiesc.

Vreau să curgă cele care,
Fericire pot a-mi da,
Lacrimile bucuriei,
Vor fi când îl voi vedea.

Când va fi să fiu mireasa,
Mirelui ce îl aștept,
Ca să uit de suferință,
Odihnind la al Său piept.

Nimeni nu ne va desparte,
Nici acum nu va putea,
Căci o cale cu suspine,
Este doar pe urma Sa.
Amin