Nimic nu poate fi mai bun,
Decât în încercare,
Să ai un ajutor de sus,
Și parte de-ndurare,
Să simți alin când iar suspini,
Ce mare bogăție,
Să ai privirea doar spre cer,
Și-un vis spre veșnicie.

Nimic nu poate fi mai bun,
Decât în strâmtorare,
Să simți o mână cum de sus,
Coboară cu salvare,
Să simți cum razele fierbinți,
Pătrund pe-adânc de vale,
Atunci când buzele-au un cânt,
Iar cântul e de jale.

Nimic nu poate fi mai bun,
Decât o cercetare,
Când prigonirea este grea,
Și-aduce tulburare,
Atunci când noaptea-n răsărit,
Mai zăbovește-o vreme,
S-auzi un glas blând și duios,
Ce-ți spune... nu te teme.

Nimic nu poate fi mai bun,
Decât o modelare,
Ce-i uneori atât de grea,
Dar este de valoare,
Un chip de înger poate da,
Ea dă și mântuire,
Căci cel mai bun ce poți primi,
E harul și iubire.

Nimic nu poate fi mai bun,
Decât acea zdrobire,
Ce-o face numai Dumnezeu,
Zdrobirea e iubire,
Ce minunat este să știi,
Că Domnul te iubește,
De veghe stă... și-n lupta grea,
El luptă... te păzește.

El soarele pune pe cer,
Și luna printre stele,
Să lumineze calea ta,
În vremurile grele,
Nimic nu poate fi mai bun,
Decât a Sa iubire,
El va rămâne credincios,
Până la revenire.
Amin