Nu vom opri pe cale, oricât ar fi de greu, cum n-a oprit odată, un fiu de Dumnezeu.

Nu vom opri în vale, Prin ea doar vom urca, cum n-a oprit o clipă, Isus... pe Golgota.

Nu vom opri-n războaie, în ele vom cânta, așa cum pe o piatră, El pentru noi plângea.

Nu vom opri în noapte, mereu îl vom urma, așa cum El sub bice, doar pentru noi tăcea.

Chiar dacă prigonirea, în fața va veni, în urmă va rămâne, căci noi nu vom opri.

În față ne stă cerul, ne-așteaptă Dumnezeu, nu vom opri pe cale, oricât ar fi de greu.

Cu mâinile întinse, mereu spre cer vom sta, o zi a revenirii, cu dor vom aștepta.

Când vom zbura la ceruri, căci noi nu vom opri, cu ochi scăldați în lacrimi, doar bucuroși vom fi.

Nu vom opri sub lună, sub stele vom păși, spre răsărit de soare, ce-ndat va răsări.

De noapte n-avem teamă, lumina cea de sus, ne stă mereu în față, lumina... e Isus.

Vom alerga cu dorul, în piept mereu aprins, căci dorul nu ne lasă să fim popor învins.

Nu vom opri vre-o dată, cu noi e Dumnezeu, în față-i veșnicia, spre ea grăbim mereu.
Amin