Când calea-mi este ea mai grea,
Când încercarea-i mare,
În ea când sunt slabănogit,
Coboar-a Ta-ndurare.

Când sufletul mi-e apăsat,
De-al vieții pustiire,
Îmbraca-mă în har ceresc,
Isus cu-a Ta iubire.

Când soarele parcă e-ascuns,
Când noaptea se arată,
Lumină vreau să-mi fii doar Tu,
Mereu... că prima dată.

Ca-n ziua când te-am cunoscut,
Printre adânci ruine,
Când ochii Tu mi-ai luminat
Ca să te văd pe Tine.

Când valurile vin și vin,
Fățărnice... viclene,
Deschide cerul să îmi spui,, , O clipă nu te teme".

În barca mea coboară Tu,
Vâslește pentru mine,
Sleit când sunt eu de puteri,
Mă-ncred numai în Tine.

Când fluieratul cel de vânt,
Se-aude iarăși tare,
Când arșița e lungă... grea,
Condu-mă la izvoare.

Să beau din apele ce-s vii,
Pe-al dragostei aripă,
Aș vrea sa fiu... și-n gândul meu,
Doar Tu... clipă de clipă.

Când pasu-mi este poposit,
Privește către mine,
Nu vreau să fiu acoperit,
De praful de ruine.

Avânt să-mi dai să-naintez,
Prin valea ursitoare,
Să nu mă-ntind pe-adâncul ei,
Ce-aduce tulburare.

Când viața vrea ca să mai stea,
Tu ține-mă de mână,
Să nu opresc când este greu,
În lumea cea păgână.

Cu mine să rămâi mereu,
Isus a mea iubire,
Căci mult aș vrea... aș vrea și eu,
S-ajung în nemurire.
Amin