Doar prin Duh este trăirea,
A creștinului pe drum,
Nu ascultă pofta firii,
Este el milos și bun.

Nu trăiește după-ndemnul,
Eului ce-i pământesc,
Are un îndemn prin Duhul,
Este har Dumnezeiesc.

Izbăvit e de păcate,
Și de moartea ce e grea,
El prin Duh are doar viață,
Nimeni nu i-o poate lua.

Moartea este o umblare,
După lucruri pământești,
După lucrurile sfinte,
Este viața-n slăvi cerești.

Cel pământul ce robește,
Nu poate plăcut a fi,
Numai Cel ce se sfințește,
Cerul îl va moșteni.

Voi însă azi nu mai sunteți,
Nici-o clipă pământești,
Ci în totul și în toate,
Sunteți doar duhovnicești.

Azi Hristos în voi trăiește,
Trupul morții e supus,
Duhul vostru-i viu de-a pururi,
Harul v-a fost dat de sus.

Înviați a-ți fost din moarte,
Și în sânge sfânt spălați,
Prin trăirea voastră sfântă,
Veșnicie câștigați.

Nu sunteți datori azi firii,
Să trăiți al ei îndemn,
Voi aveți Mângâietorul,
Pentru voi e untdelemn.

Prin Duh faceți ca să moară,
Fapta trupului... să fiți,
Vii în El... pe deal, prin vale,
Căci prin Duhul voi trăiți.
Amin