Mi-e dor de Tine Doamne, ah cât îmi e de dor,
Dar astăzi... alergarea, e grea... nu mi-e ușor,
Luminile din stele prietene îmi sunt,
În vis zbor printre ele, purtându-te în gând.

Mi-e dor de Tine Doamne, să mă cuprinzi aș vrea,
Atunci când vântul bate, să simt căldură Ta,
Atunci când valu-i mare, la adăpost să fiu,
Să nu știu oboseala, ce-i doamnă în pustiu.

Mi-e dor de Tine Doamne, de mângâierea Ta,
Mi-e alinare mâna, ce-odată se-ntindea,
Pe crucea blestemată, ce mult te-a chinuit,
Tăcut când pentru mine, în chinuri ai murit.

Mi-e dor de glasul care, mereu m-a mângâiat,
Izvor de apă vie, ți-e glasul minunat,
Când șoaptele străine, sosesc cu teama lor,
Ascult numai de Tine, Preadulce Creator.

Mi-e dor să fiu cu Tine, nedespărțiți să fim,
În tainele iubirii, noi doi să ne unim,
Atunci când vine noaptea, să am lumina Ta,
Să nu mă-nghită bezna, pornit-a spulbera.

Mi-e dor de strălucirea, mereu ce-a fericit,
O inimă zdrobită, sunt astăzi mântuit,
Când spumele de mare, își cântă teamă lor,
Eu cânt un cânt de glorii, spre cer urc... nu cobor.

Mi-e dor să fiu cu Tine, de mână să mă ții,
Vreau chipul Tău de înger, să-l văd... și să-l mângâi,
Să uit și amintirea, ce-n urmă doar ar vrea,
Să fie-a mea privire, să simt durerea grea.

Mi-e dor de Tine Doamne, te rog nu mă uita,
Ne leagă legământul, făcut prin jertfa Ta,
Uniți pentru vecie, suntem Iubite sfânt,
Nimic nu ne desparte, în cer... . nici pe pământ.
Amin