Se-aude în zarea ce norii alungă,
Un glas ce răsună din zori în apus,
Odihnă nu are... mai strigă, mai cheamă,
La viață căci glasu-auzit e Isus.

Se-aud astăzi pașii pe nori ce aleargă,
E-atat de aproape cerescul izvor,
Din milă-ndurare, iubire divină,
El vine să strâng-al Său rod din ogor.

Se-aude în taină și astăzi strigarea,
Mai strigă... dar scurtă e vremea acum,
Venirea-i aproape... e-apus... este seară,
Se vede un capăt... un capăt de drum.

Se-aude cum cerul îndată-l deschide,
Mireasa să zboare spre-un loc pregătit,
Un cântec de glorii în vremea din urmă,
Din inimi ce-s gata... e azi auzit.

Se-aude o trambită-n vremea-nserării,
Aproape-i venirea vestită cândva,
Cu inimi zdrobite aleargă întruna,
Ființele care-mplinesc voia Sa.

Răsplata e mare, ea dă veșnicia,
La ușă se-aude cum bate mereu,
Și-asteaptă aleșii ce stau doar de strajă,
Trăind cu nădejde și-atunci când e greu.

Se-aude în grabă cum vine venirea,
Lumină aduce pe calea cea grea,
Să vadă și orbul, s-auda și surdul,
Chemarea la viață, spre cer a zbura.

Mai este o vreme, pe nor va revine,
În ziua cea mare cu mari veselii,
În zbor vor fi sfinții aici care luptă,
Spre Țara promisă, ce-i sus în vecii.
Amin