La umbra neascultării,
Se-așează azi creștinii,
Ce au a lor trăire,
Cum o aveau păgânii.

Au îmbrăcat o haină,
Fătărnicia-i ea,
O poartă-n orice clipă,
Placută-i seva sa.

Hrănește bine firea,
Și eul e hrănit,
Sinceritatea-i preșul,
Pe care au pășit,
Evlavioșii care,
Pe față au mereu,
O mască... joacă rolul,
Dar goi de Dumnezeu.

La umbra neascultării,
Stau azi cei răzvrătiți,
Așteaptă-n multe pofte,
Să fie ei răpiți,
Așteapt-o judecată,
Cu ei judecători,
Dar după miezul zilei,
Căci dulce-i somnu-n zori.

La umbra neascultării,
Stau mulți azi slujitori,
Și-au luat mai multe daruri,
Sunt ei... observatori,
Observă doar păcatul,
De alții ce-i făcut,
A lor... e o greșeală,
Nu văd... cât a crescut.

Se mai adună astăzi,
La umbra fără rod,
Acei cu ei ce poartă,
Azi duhul lui Irod.

Și clonele lui Iuda,
Mereu se-adăpostesc,
La umbra neascultării,
Căci mult ei o iubesc.

Zăduful nu le place,
Creștinilor de azi,
S-au dezlegat de lacrimi.

Ce-aduc numai necaz,
E favorită calea,
Ușoară... nu cea grea,
Așa e azi creștinul,
Slujește... cum el vrea.
Amin