GÂNDURI
Inima mea vorbea dialectul Tău, dar eu nu înțelegeam,
Fără apartenență, în lumea asta mare rătăceam,
Eram pribeag în lume, un călător al nimănui, spre nicăieri,
Accent puneam pe mine, dar fără crez nu poți să speri.

Chemare am auzit, dar glasul nu l-am recunoscut,
Căci recunoaștere găsești în tot ce ai cunoscut,
Dar eu nu cunoscusem, deși m-ai căutat și m-ai iubit,
Eu rătăceam în muzică și vers necontenit.
Emilia Dinescu