Mila Domnului

Doamne în mila Ta cea mare
Poporul iar cere îndurare
Cerem iertare, fie-Ți milă
Venim cu inima umilă

Mai iartă-ne Doamne Te rugăm
Mila Ta o implorăm
Ajută-ne să înaintăm
Pe calea Ta să nu stagnăm.

Că stăm de mult în amorțire
Mai fă Doamne iar trezire,
Mai fă iar o înviorare
Să o simtă fiecare

Că ne-am îndepărtat,
Puțin am mai vegheat
Dragostea s-a răcit
Și prețul am plătit...

Că sufletele au secătuit
Și duhul ne este amărât,
Fără de putere, suntem istoviți,
Chinuiți de dor și înfrânți.

O Doamne mila Ta ne poate
Scoate din această noapte
Din bezna în care a intrat
Poporul, că nu a vegheat.

Nu Te supăra pe noi
Că Te-am pus pe locul doi,
Din pricina nevegherii
Și a nepăsării.

Mai sunt multe lucruri care
De Tine ne-au îndepărtat
Că ne-a plăcut la fiecare
Când de belșug am dat

Și fără seama să ne dăm
Am uitat să mai înaintăm
Pe calea cea dreaptă
Și apoi dintr-o dată

Ne-am adus aminte
Că ceva se simte
Gol în inimă și suflet
Și venim cu acest regret:

Iartă-ne Doamne trăirea
Că a fost mare nesimțirea
Am trăit cum ne-a plăcut
De aceea n-am avut

Înaintare pe calea Ta
Din nepăsarea mea și-a altora,
Poporul n-a mai vegheat
De aceea nu a înaintat.

A noastră a tuturor e vina,
Din neveghere am pierdut lumina
Căci zilnic trebuia să luminăm
Cu viața noastră să înaintăm.

Când tot poporul tace
Crezând că n-au ce face.
Mai avem o șansă mare
De a cere îndurare

De la Marele Împărat
Ce nicicând nu ne-a lăsat
Să venim cu recunoștință
Cu post, lacrimi și căință,

Mila Lui să implorăm
Că vrem pe cale să înaintăm
Vrem să fim creștini adevărați
Cu Duhul Sfânt îmbrăcați,

Vrem o trăire curată
Și o viață devotată
Domnului ce ne iubește
Care nu dezamăgește

Pe cei ce își cer iertare
Ce trăiesc în ascultare
Și-n El nădejdea își pun
Cu drag I se supun...

Atunci în mila Lui cea mare
Se îndură de toți cei care
Vor să se sfințească,
În curăție să trăiască,

Le aduce mângâiere
Le dă chiar și putere,
Și aduce trezire mare
Dacă-i cerută cu înflăcărare.
Amin