Psalmul 27

Domnul este mântuire și lumină,
De fiecare dată am să-L chem...
Când El sprijinește trupul meu de tină,
De cine oare să mă tem?


Când cei răi înaintează
Ca să-mi mânce carnea, să mă-nghită
Tocmai ei, prigonitorii eșuează
Se clatină și cad într-o clipită.


Dacă și pasărea-și găsește-un adăpost,
Atunci un lucru cer și îmi doresc:
Să locuiesc în templul Lui cu rost,
Și mereu la frumusețea Lui ca să privesc.


Căci El mă va ocroti în ziua de necaz
Și-mi va pune picioarele pe loc stâncos,
Chiar de vrăjmașii mei vor face haz
Eu voi aduce jertfe pe ritm armonios.


Inima îmi zice și mă-ndeamnă iar
Să caut Fața Ta chiar de bâjbâiesc...
Și făcând așa, îmi vei da și mie har
Ca mai devreme-ori mai târziu să Te găsesc.

~Amin~