Te văd copile drag cu fața plânsă,
În leagănul viselor neștiute,
Un plâns de copil din lumea surdă,
Păstrând în ochi o strălucire dulce!
Ești în armonia cerului de Sus,
Vibrand în clipuri din sfânta Iubire,
În jocul copilăriei ai adus
Frumusețea purității divine!
Parcă fără glas simți Cuvântul sfânt,
Inoculat ca o parte din tine,
Dacă ai rămâne așa împlinind,
Doamne, ce fericit ai fi copile!
Pe treptele vieții ai urcat din nou,
Și multe glasuri se-nbulzesc în minte,
Și cele vechi și cele noi ca ecou,
Și nimic nu mai e ca înainte.
Te văd acum bătrân cu fața strânsă,
Cu aceiași ochi cu străluciri divine,
Cu mers gârbovit, dar inima aprinsă
Lăudând pe Tatăl din Înălțime!

Amin!