Efeseni 1:5

Dumnezeu ne-a înfiat
Prin Isus Hristos.
El în harul Său bogat
Ne-a curățit și ne-a salvat
Din traiul lumii păcătos.

Ne-a înfiat să fim ai Săi,
Să-I fim în cer Mireasă.
Să nu trăim ca și cei răi
Pe-a lumii răsfirate căi,
El ne va duce-acasă.

Nu mai datorez nimic
Lumii căzute în păcat.
Sunt chemat ca bob în spic
Lui Dumnezeu să mă dedic,
De aceea m-a salvat.

El ne-a chemat să ne sfințim,
Spre slava Lui trăind
Și ne-ncetat să-I mulțumim
Pentru harul ce-l primim
Spre ceruri sus privind.

Ne-a înfiat ca să-I slujim
Spre lauda slavei Sale.
Prin El ispite biruim
Când cugetul ni-l curățim
De-ntinăciuni morale.

Și dacă suntem înfiați,
Să trăim cum se cuvine,
Iubind pe toți ai noștri frați.
Și de Duhul Sfânt mânați
Nu rătăcim pe căi străine.

Și dacă suntem ai Săi,
Să Îl cinstim ca Tată.
Să nu fim cu nimeni răi,
Umblând pe-a bunătății căi,
Smeriți de fiecare dată.

Și ca fii ai Celui Sfânt
Să trăim în curăție.
În umblarea pe pământ
Să avem un singur gând:
Cu El să fim în veșnicie.

Să iubim ce El iubește
Și să urâm ce-i necurat.
Atunci Domnul ne primește,
Sufletul ni-l fericește
Și va fi cu noi la sfat.

Ne va da povețe sfinte
Pe cărarea vieții noi,
Să pășim mereu ’nainte
Cu o dragoste fierbinte
Făr’ a mai privi ’napoi.

Și urcând din treaptă-n treaptă
Spre-nălțimile de har,
Tot mereu pe calea dreaptă,
Sus în ceruri ne așteaptă
Cununa de mărgăritar

Ce-i pregătită de Isus
Pentru ai Săi răscumpărați.
Așa cum chiar El ne-a spus
Ne va duce în cer sus,
Dacă-aici trăim ca frați.
Amin.
( Vineri, 3 mai 2024)