Lacrima și suferința -
Două gemene -
Mi-au făcut sărmana-mi ființă
Stâlp de cremene.

Și-a lovit în mine-ntruna
Vremea cu amnarul,
Și-au aprins atâtea focuri
Jalea și amarul.

Patima în mine-a ars
Totul în tăciune...
Ce e nobil, n-a putut!
Ce-i ceresc, rămâne!

Și cu ce-a rămas mă-nalț
Înspre munți de-azururi,
Spre oceane de lumini,
Mă înalț de-a pururi!

Vreau în marea-i să înot
Și-n vâltori de spumă,
Și să cânt c-am fost spălat
De colb, lut și humă...