E prea multă durere
Și nu pot nici ca să mă uit,
În jurul meu — câtă durere...
O, vino, Doamne, mai curând!

Atâta suferință-n lume,
Atâta plâns și-atât amar,
Atâția oameni la pierzare —
Parcă totul e-n zadar.

Însă Tu Ți-ai dat viața
Pentru noi, ca să trăim,
Și-o lumină-n întuneric
Să încercăm noi ca să fim.

Noi nu putem, cu firea noastră,
Să luminăm, sau să iubim,
Ci doar prin Harul Tău, Isuse,
Suntem ceea ce vrei să fim.

Ajută-ne ca-n totdeauna
Voia Ta să o urmăm,
Și să lucrăm cu dăruire
Dragoste şi bucurie.