CA O UMBRĂ NEGUROASĂ
Azi privind cu greu trecutul, Ca o umbra neguroasă
/Îmi părea tumultul vieții o lumină glorioasă/

Alergam prin toiul vremii, si al lumii de nimic
/Crezând că a fi ca lumea este totul sau nimic.

Făr'a ști că-n spate Domnul mă mâna cu Mâna tare
/Să zăresc în umbra vieți-mi/Gloria-i strălucitoare;

Până când zdrobit de lume, si de patima-i firească
/Am căzut străpuns; Din hăuri mâna cea Dumnezeiască

/M-a cuprins cu atăta grijă si cu lacrimi ca de sănge
/Mi-a șters sufletul de patimi, de păcat, pe loc se frânge

/Lanțul greu, lung-al robiei întunericului hău
/ Cade, piere pe vecie; astăzi sunt salvat și eu!

Și sluji-voi fără plată veșnicului Dumnezeu!
EL-măreț și atotputernic, eu un om iubit de EL

/Vreau să fiu în vesnicie lăngă preiubitul Miel! AMIN