Vine vremea-ntâmpinării
Mirelui iubit de sus
Când primi-vom izbăvirea
Și-om zbura înspre văzduh.


Minunate și alese clipe vom trăi deplin
Când eliberați de trupuri, vom străbate prin senin
Și-om vedea pe Domnu-n față, și ne-om bucura mereu
Nu ne-om sătura vreodată de slava lui Dumnezeu!

Frumusețe fără margini, El e tot, Desăvârșirea
Împreună cu toți sfinții Îi vom întâlni privirea
Dragostea nespusă, blândă și puterea ne-ntrecută
Ne vor fermeca de-a dreptul și pe veci vom cânta “Slavă”

Nu se poate înțelege cum de Dumnezeul sfânt
A putut ca să iubească omul luat din pământ
Însă arătarea slavei va aduce cunoștință:
Vom privi cu ochi de carne, ce-am privit doar cu credință!

Nu ne va ajunge-atunci toată veșnicia-ntreagă
Să-L mărim pe Dumnezeul care-I îmbrăcat cu slavă.
Și pluti-vom ca petala care dusă e de vânt
Duși vom fi de adierea Duhului Acelui Sfânt!

Ne vom bucura de Domnul, de cât este de frumos
De tăria Celui care, ne-a salvat când eram jos
Și pe veci vom da mărire și-I vom înmâna cununa
Dumnezeului din slavă care-I viu pe totdeauna!

Moartea va fi nimicită, ca vrăjmaș, cel mai la urmă
Se va bucura de Viață binecuvântata turmă!
Tresăltând de bucurie vom fi veșnic cu Isus!
Va fi scos către lumină tot ce-aici ne-a fost ascuns!

Vom vedea pe Domnu-n față, și etern noi vom trăi
Ca să preamărim de-a pururi Stânca cea din veșnicii
Vom vedea Biruitorul, ce ne-a izbăvit din chin
Și trăi-vom totdeauna prin puterea Lui, Amin!