Ce vei face chip de lut
În ziua Lui cea mare?
Atâta timp tu ai avut,
Ce-i bine tu ai cunoscut,
Dar ai trăit în nepăsare.

N-ai vrut să iei în seamă
Ale Lui avertismente.
Și chemării Lui de mamă,
Tu mai mult i-ai adus blamă
Prin manifestări stridente.

Cum vei sta la judecată
Când îți vei vedea în față
Murdăria vieții toată
Și-alergarea după gloată,
Respingând a Lui povață.

Înăbușindu-ți conștiința,
Prefăcut că n-o auzi,
Neacceptând credința
Și respingând pocăința,
Din mântuire te excluzi.

Ce vei face-n suferință,
Dacă-n milă n-ai crezut?
Crezi că va fi cu putință
Să schimbi cereasca sentință
Pentru răul ce-ai făcut?

Când ai ignorat dreptatea
Și al milei caracter.
Faptele făcute noaptea
Ți-au întunecat și mintea
Și te-au ’depărtat de cer.

Ce vei face la necaz,
Tu, om mândru și-ncrezut?
Când s-or coborî-n talaz
Valuri fără de răgaz,
Tu vei fi pierdut.

Disprețuind pe cel smerit,
Nu vei câștiga-ndurare.
Vei fi aspru pedepsit
Pentru că te-ai semețit
Și te-ai văzut prea mare.

Ce vei face-n strâmtorarea
Care va veni-n curând,
Dacă nu-ți îndrepți umblarea
Până încă îndurarea
Se revarsă pe pământ?

Dacă nu te pleci la cruce
Sincer și smerit,
Mersul tău îți va aduce
Frământările năuce
A conștiinței de-osândit.

Astăzi, încă nu-i târziu
Să te-ntorci cu pocăință
Înspre Dumnezeul viu,
Ca să schimbe-al tău pustiu
Și întreaga ta ființă.

Să-ți dea har, să-ți dea credință,
Să-ți dea pace-nțelepciune.
Să-ți dea tot ce-i trebuință
Ca s-ajungi la biruință
Și să trăiești în fapte bune.
Amin.
(Sâmbătă, 15 februarie 2025)