Să nu mai fii un peregrin!
Autor: Virgil Vîrstă
Album: fara album
Categorie: Diverse

                                      Să nu mai fii un peregrin!

                                            Matei 22:29

 „Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.”

           Dar, zice Domnul în Ezechiel 34:16 „Voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea rănită, și voi întări pe cea slabă. Dar voi păzi pe cele grase și pline de vlagă: vreau să le pasc cum se cade. “

          Domnul Dumnezeu ne-a iubit venind în lume ca noi fiind niște peregrini, pierduți în lume să fim salvați, întorși din „drumul morții” și aduși pe Calea mântuirii.

 Dovada iubirii lui Dumnezeu manifestată față de noi o vedem la cruce; acolo unde Dumnezeu Tatăl L-a dat pe singurul Său Fiu ca jertfă pentru păcatele noastre cele multe și grele.

           Calvarul, cu tot ce cuprinde el: bătăi cu nuiele și cu biciul roman, cunună de spini pe cap, piroane în mâini și picioare, răni adânci, multe răni și mult sânge, multă durere, este dovada absolută de netăgăduit a iubirii lui Dumnezeu față de creatura Sa, omul.

          Prieten drag, să știi că datorită suferinței crucii și iubiri lui Isus, Fiul, tu și cu mine avem viață din belșug, avem libertate și glorie veșnică.

            Înainte de a-l cunoaște pe Domnul Isus Cristos ca Mântuitor personal, tânăr fiind, am avut și eu visuri de viitor. Visam și doream să fiu ceva, să fiu cineva ca oricare om; doream să îmi fac o carieră chiar dacă nu aveam prea multe perspective la vremea aceea.

           Visam să-mi întemeiez o familie, să-mi construiesc o casă; visam să am prieteni, să mă plimb prin lume, să vizitez locuri frumoase.

           Aș fi vrut să le fac pe toate dar nu am reușit decât în mică măsură pentru că n-am avut putere trupească, n-am avut putere financiară, n-am avut ajutor și sprijin decât într-o mică măsură din partea celor dragi. Dar în cele spirituale am un sprijin și o nădejde sigură. Îl am pe Domnul Isus Cristos ca Domn și Mântuitor și El mă ajută să-mi împlinesc toate visurile.

            El mi-a pregătit o casă, o familie frumoasă, o carieră în care să-mi câștig pâinea cea de toate zilele, chiar și vacanțe în locuri minunate, dar cel mai important este faptul că mi-a mântuit sufletul, mi-a îndreptat pașii pe Calea Sa, ca să nu mai fiu un peregrin și m-a făcut un slujitor al Său.

          După ce m am întors la Domnul Dumnezeu, El mi-a schimbat viața, mi-a schimbat visurile, mi-a schimbat ținta, m-a întors din drum și mi-a îndreptat privirile spre cer.

          Mi a spus că acolo este locul meu spre care, de acum trebuie să merg și mi-a mai spus Domnul să renunț la visele omenești și să visez pentru călătoria spre cer; să visez să fiu sfânt, să fiu curat, să fiu credincios, să Îl am mereu pe Domnul Isus Cristos în inima mea, ca Domn.

           Mi-a arătat în Cuvântul sfânt în Evanghelia după Matei 6:33 că dacă voi căuta cu tot dinadinsul Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea lui, pe toate mi le va da pe deasupra. Cuvântul acesta, este încercat și cu totul adevărat.

           Mi-a mai spus Domnul să visez să ajung în cer, pentru că visul acesta se va împlini negreșit dacă voi rămâne credincios până la final.

            În Psalmul 56:8-9 Domnul mi-a arătat că în călătoria vieții mele pe pământ va fi cu mine și nu mă va lăsa niciodată să fiu un peregrin fără un scop și fără țintă și nu mă va lăsa niciodată fără apărare. El va fi întotdeauna un scut și un turn de apărare împotriva vrășmașilor.

„Tu numeri pașii vieții mele de pribeag; pune-mi lacrimile în burduful Tău: nu sunt ele scrise în cartea Ta? Vrăjmașii mei dau înapoi, în ziua când Te strig: știu că Dumnezeu este de partea mea.”

          Da, știu, simt cum Domnul Dumnezeu păstrează evidența tuturor pribegiilor și visurilor mele. El a păstrat mulțimea lacrimilor mele și le-a adunat în burduful Său, ca să facă din ele „mărgăritare” cu care să împodobească cununa pe care mi-o pregătește pentru finalul alergării; niciuna dintre ele nu se va pierde! Pentru că toate sunt numărate și înregistrate în Cartea de aducere aminte a lui Dumnezeu.

           În clipa în care Îl chem ca Tată să mă ajute se schimbă cursul luptelor și vrășmașii mei fug, dau înapoi. Știu sigur: „Dumnezeu este de partea mea!”

            Îl văd dimineața când mă ridic din pat, Îl văd în biruințele pe care mi le pregătește zi de zi, în ușile pe care mi le deschide, în oameni pe care îi pregătește pentru ca să-mi rezolve problemele.

            De aceea, nu mai rătăcesc încoace și în acolo fără un scop și fără o țintă. „Mă uit cu luare aminte spre Căpetenia și desăvârșirea credinței mele, adică la Isus care îmi este Domn”.

            Mergând cu El pe Cale, nu mă rătăcesc, nu mai sunt un peregrin, ci am o destinație sigură, precisă: Raiul lui Dumnezeu.

            „Samuel nu cunoștea încă pe Domnul și Cuvântul Domnului nu-i fusese încă descoperit”.

            Dacă nu-L cunoști pe Domnul și dacă nu ai descoperiri din partea Lui, nu vei vedea în jurul tău nici un ajutor de nădejde și te vei pierde în detalii fără să poți realiza lucrul și fără să-ți poți duce visul la îndeplinire.

            Samuel nu cunoștea pe Domul și Cuvântul nu-i fusese descoperit, de aceea, când l-a strigat pe nume, Dumnezeu în noapte și i-a zis: „Samuele, Samuele”, el a crezut că este Eli.

            Tot așa dacă nu te rogi ca Domnul să-ți vorbească și să-ți descopere taina, vei crede că vorbește omul și nu Duhul.

           În concluzie, vreau să-ți spun prieten drag, că în viață nu vei putea să-ți realizezi toate visurile, nu vei avea împliniri după dorințele tale și nu vei avea toate răspunsurile la întrebări și probleme, dar să știi că lucrul cesta este bun chiar și pentru un credincios, pentru că dacă ai avea răspuns la toate problemele din viață, dacă ai fi independent în realizarea visurilor tale, atunci nu ai mai avea nevoie de ajutorul lui Dumnezeu și nu ai striga către El după ajutor. Ai „hoinări pribeag” prin lume fără un țel, fără un viitor sigur și fără o nădejde vie.

          De aceea, trebuie să fim conștienți de faptul că, credința înseamnă să spui: Nu înțeleg, nu pot mai mult, sau nu știu ce să mai fac și cum să ajung la înțelegere, dar mă încred în Tine Doamne, mă țin de poala hainei Tale și merg cu Tine spre veșnicie.

            Dacă și tu, fratele meu te regăsești în „povestea” aceasta, nu înceta să-L urmezi pe Domnul Isus pentru că numai El te poate călăuzi pe o cale sigură și numai cu El vei putea realiza a sumedenie de visuri.

            Domnul Dumnezeu să te binecuvânteze!

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/predici/305987/sa-nu-mai-fii-un-peregrin