Din potop, au fost salvați


Fiare perechi, au urcat
Căci arca, gata era
Nimenea nu le-a chemat
Dumnezeu le conducea.

NOE cu nevasta sa
Și copiii, au suit
În arca care era
Un sălaș de locuit

Pe oameni i-a îndemnat
Cu toți, ca să urce sus
Însă ei, l-au refuzat
Credeau, că-i cu mintea dus.

N-avea cum ploaie să fie
Peste tot, era senin
De unde vreun nor să vie
Pământul, să fie plin?

Dar un nor s-a arătat
Mic, doar cât un lat de palmă
Peste tot a inundat
Toți fugeau, în mare grabă

Înspre arcă, plini de teamă
Strigau, să fie lăsați
Să intre în mare grabă
Erau cu toții speriați

Dar ușa, nu se clintea
NOE, nu a reușit
El s-o deschidă, voia
Dar totul părea lipit

A închis-o Dumnezeu
Și ușa închisă a rămas
Plânset, se auzea mereu
Dar la urmă, nici un glas

Căci mulți oameni au sfârșit
Fiindcă nu au ascultat
În potopul ce-a venit
Moartea, cu toți și-au aflat

Degeaba au încercat
Să urce, salvați, să fie
Fiindcă nu au ascultat
Pe Domnul, vocea lui vie

Și atunci ușa s-a închis
Chiar El, sfântul Dumnezeu
A împlinit tot ce a zis,
Și-a venit momentul greu

Dar cei cei ce au ascultat
De necaz, au fost feriți
Viața singuri și-au salvat
Au fost supuși și smeriți.

Dacă Domnul le-a vorbit
Ei, totul au ascultat
Au crezut și-au împlinit
Porunca ce li s-a dat.

Amin

Câmpia Turzii, 20 iunie 2025