Ezechiel 33.
Ezechiel ca o santinelă


Cuvântul DOMNULUI a venit la mine
Zicând:
”Fiu al omului vorbește fiilor poporului tău
Și le spune:
Când voi aduce sabia peste ei
Sau peste vre-o țară
Și aceștia au ales dintre ei un bărbat santinelă
Când el va vedea sabia asupra țării venind
Și va da de știre poporului din trâmbiță sunând
Și cel ce aude trâmbița de înștiințare
Și nu ia seama la ea
Sângele lui dacă-l va ajunge sabia
Pentru că n-a ascultat semnalul omului
Pus santinelă va cădea asupra lui
A auzit glasul trâmbiței
Dar seama n-a ținut de semnalul ei
Dar dacă se va feri păstrând distanța
Își va apăra capul și viața
Dar dacă santinela va vedea venind sabia
Și din trâmbiță nu va suna
Și poporul n-a auzit trâmbița
Cel dintre ei pe care-l ucide sabia
Va muri în nelegiuirea lui
Dar sângele lui îl voi cere din mâna santinelei
Zice DOMNUL în mânia Lui
Acum pe tine fiu al omului santinelă te-am pus
Să fii acel ce va-nștiința pe casa lui Israel
Tu trebuie s-asculți cuvântul ce iese din gura Mea
Și s-o-nștiințezi pe ea! !
Când răului zic:
”Răule vei pieri negreșit”
Și tu nu-i spui ca să-l înștiințezi
De calea lui rea și el nu se va-ntoarce
De la ea la DOMNUL în pace
În nelegiuirea lui va muri
Dar așa sângele lui îl voi cere din mâna ta! ...
Dar dacă-l înștiințezi de calea sa rea
Și el nu se-ntoarce fi-va așa
El în nelegiuirea lui va muri
Dar tu sufletul îți vei salva! ...
Tu fiu al omului spune casei lui Israel
”Voi ziceți așa:
”Fărădelegile și păcatele noastre sunt asupra noastră
Și din cauza lor pierim”
Cum am putea să trăim?
Spune-le”Viu sânt Eu!” zice Stăpânul DOMNUL
Că nu doresc moartea păcătosului ci mai degrabă
Să se întoarcă de la calea sa lumească
Să facă ce e bine și să trăiască...
Întoarceți-vă, întoarceți-vă de la calea voastră rea!
Pentru ce vrei să mori Israel cu casa ta?
Și tu fiu al omului zice DUMNEZEU
Spune fraților poporului tău
”Dreptatea celui drept nu-l va scăpa
În ziua fărădelegii lui”
Și cel rău nu va cădea
Lovit de răutatea sa
În ziua când se va întoarce de la ea
Nici cel drept nu va putea să trăiască prin
Dreptatea lui în neagra noapte a păcatului
Când zic celui drept că va trăi negreșit
Dacă el se-ncrede-n dreptatea lui
Și face ceea ce e rău în ochii DOMNULUI
Niciuna din faptele lui drepte nu se va mai pomeni
El nu mai e rob al DOMNULUI
Și va muri în nedreptățile lui
Dimpotrivă când zic celui rău
”Vei muri negreșit”
Și el se-ntoarce de la păcatul lui și face
Ce e bine și drept
Dacă cel rău dă înapoi garanția
Întoarce ceea ce a furat
Urmează învățăturile vieții
Și nu mai face nici un păcat
Acela va trăi și nu va muri
Niciunul din păcatele trecute
Nu se va aminti! ...
Și chiar dacă-nainte-a greșit
”El va trăi negreșit„
Totuși fiii poporului tău zic
”Calea DOMNULUI nu este dreaptă”
Totuși calea lor este strâmbă
Ei adevărul în minciună îl schimbă
Și pentru că ziceți
”Nu e dreaptă Calea DOMNULUI”
Vă voi judeca Casă a lui Israel
Pe fiecare după căile lui! ...

În al doisprezecelea an, ziua a cincea a lunii
A zecea a captivității noastre un om care Scăpase din Ierusalim a venit la mine și-a zis
”Cetatea a fost luată”
Dar mâna DOMNULUI venise seara peste mine
Înaintea celui care scăpase și-mi deschisese gura
Până să fi venit el la mine
Gura îmi era deschisă ca l-a-nceput și
Nu mai eram acum mut.
”Și cuvântul DOMNULUI venise la mine zicând:
Fiu al omului cei ce locuiesc acele ruine
În țara lui Israel zic:
”Avraam era singur și a moștenit țara”
Dar noi suntem mai mulți și spunem cu uimire
Iată că țara ne-a fost dată în stăpânire
”Deaceea spune-le”:
Așa vorbește Stăpânul DOMNUL
”Voi mâncați carne cu sânge! ... ”
Și-aduceți ocara și... voi stăpâniți țara? ? ! ...
Vă bizuiți pe sabia voastră și faceți urâciuni
Fiecare pe soția aproapelui necinstește
Încât iată-vă ajunși de poveste!
Peste voi cade ocara
Și voi stăpâniți țara?
Deaceea spune-le ”Așa vorbește DOMNUL:
”Viu sânt Eu” că cei ce locuiesc aceste Dărâmături stăpânitori ai țării așa-ziși
Veți cădea într-adevăr de sabie uciși
Pe cei de pe câmp îi dau fiarelor, să fie sfâșiați
Și de ele să fie mâncați
Cei din peșteri și din întărituri
Care trăiesc în minciună
Vor fi măcinați și uciși negreșit de ciumă
Țara va fi o pustiire și o uimire și amăgire
Că mândria tăriei ei într-o zi se va nărui
Și că Eu sânt DOMNUL vor descoperi
Eu care cu-a Mea mână le voi preface țara
Într-o pustietate și o ruină
Acestea să fie știute
Vin ca urmarea urâciunilor făcute! !
Fiu al omului, fiii poporului tău
Vorbesc pe lângă ziduri despre tine
Și la ușile caselor
Și fiecare zice de bine
Veniți să ascultați care e cuvântul ieșit de la
DOMNUL
Vin cu grămada la tine
Și stau înaintea ta ca popor al Meu
Ascultă cuvintele tale
Dar nu le-mplinesc zice DUMNEZEU
Cu gura lor vorbesc dulce de tot în sfârșit
Dar inima lor arde-ntru-n foc nebiruit:
”Câștigul lor necinstit”
Cuvintele-ți ascultă ca a unui cântăreț iscusit
Dar nu le acultă nicicum
De parcă a ajuns poporul nebun
Când aceste lucruri se vor întâmpla
Și iată că se întâmplă! !
Vor ști că a fost un proroc în mijlocul lor
Și pote-o să mai vină unul încă...

Blându Ioan
19.06. 2025.