Efeseni 1:4

El ne cheamă să fim sfinți
Și-n vorbire, și-n purtare.
Să-i cinstim și pe părinți,
Să nu fim lacomi de-arginți
Și să fim în lume sare.

Noi trăim în lumea rea
Separați de-a ei pornire.
Calea uneori e grea,
Lumea să ne-atragă vrea
Să n-ajungem la mântuire.

El ne cheamă-n al Său har
Să trăim în curăție,
Biruind tot ce-i murdar
Prin jertfa de la Calvar
Și punând la fire frâie.

El ne cheamă să trăim
Pentru-a Lui împărăție.
Slujitori smeriți Să-I fim,
Ce spunem să dovedim,
Să fim epistolă vie.

El ne cheamă să lucrăm
În postata-ncredințată.
Dragoste să arătăm,
Și prin purtarea ce-o avem
Să se vadă că-i curată.

El ne cheamă să-I slujim
Cu deplină-ncredințare,
Că răsplata o primim
După cum ne ostenim
În a Lui lucrare.

El ne cheamă să ne dea
Har din harul Său.
Și prin Duhul vom putea
Să purtăm smeriți crucea
Chiar când drumu-i greu.

Să ne dăm și noi silința
Ca-n furtunile vieții
Să ne-nflăcărăm credința.
Și-atunci Domnul biruința
Ne-o va da pe calea vieții.

S-avem un cuget curățit
De întinăciuni murdare.
Și atunci El negreșit,
Când e sufletul rănit,
Ne va da-ndurare.

El ne cheamă să avem
Cu El sfântă părtășie.
Și prin Duhul să veghem,
Tot mai mult să-naintăm
Cu trăirea-n curăție.

Să-L sfințim pe El ca Domn
Peste-ntreaga noastră ființă.
Să nu lenevim cu somn,
Când de sus primim îndemn,
Ci să mergem prin credință,

Ca s-avem cu sfinții parte
În cereasca-mpărăție.
După cum e scris în Carte,
Ziua aceea nu-i departe
Și ne-om despărți de glie.
Amin.
(Joi, 28 martie 2024)