Carte sfântă, Carte sfântă,
voce de dincol-de stele,
câtă binecuvântare
ai adus vieţii mele!

Carte sfântă, mână sfântă,
ce ne-arăţi drumul spre rai,
câtă binecuvântare
ne-ai tot dat și ne mai dai!

Tu ne-arăţi ce-i rău, ce-i bine,
și ne lași pe noi s-alegem.
Dar ne dai și-o minte nouă,
să putem să înţelegem.

Ne spui taina înnoirii,
a-nfierii temelie,
îndreptar de viață nouă,
din vecie în vecie.

Ești izvor de apă vie
din a veșniciei STÂNCĂ,
clocotind peste milenii,
rece, limpede și-adâncă.

Tu ești fagurul de miere
strânsă din cerești petale.
Cu ea ne-ndulcești amarul
întâlnit pe-a crucii cale.

Tu păstrezi învăţătura
ce-au primit-o-nvăţăceii
când pe munte, când în Templu,
când pe Marea Galileii...

Tu ne-arăţi pe Salvatorul
plin de lovituri și rane...
Lacrimile și amarul
din grădina Ghetsimane.

Tu ne-arăți în noaptea neagră
Crucea plină de lumină,
ce pe ea murind Hristosul,
ispăși a noastră vină...

Carte sfântă, Carte sfântă,
ce ne-arăţi calea spre rai,
câtă binecuvântare
ne-ai tot dat și tot mai ai!