Haideți să ne rugăm.
Tată, vino și ajută-mă să fiu credincios Cuvântului Tău, ajută-mă să fiu clar.
Te rugăm să ne dai părtășie în înțelegere și inimă. Învață-ne din Cuvântul Tău despre natura predicării,
Te rog, și cât e de glorioasă chemarea, în Numele Domnului Isus. Amin.
Deci tema este predicarea și în mod specific predicarea înțeleasă ca și „bucurie expozitivă.”
Astfel numesc eu predicarea.
Deci ce vreau să spun în aceste 45 de minute aproximativ e să explic ceea ce înțeleg prin această expresie:
bucurie expozitivă.
Vorbeam în mașină în drum încoace că avem o problemă de traducere cu privire la cuvântul „bucurie (exultation 
în engleză),”  căci în engleză este o problemă: există 2 cuvinte asemănătoare, adică „exaltation” (cu a)
și „exultation” (cu u) - nu sunt același cuvânt în engleză.
Eu folosesc cuvântul „exultation” și iată diferența: atunci când „exalt” pe cineva, îi lauzi, îi mărești,
îi înalți. Înalți pe cineva spunând lucruri bune despre acea persoană.
Nu e cuvântul pe care-l folosesc, deși e un cuvânt minunat, în special cu privire la Dumnezeu.
Când „exult”, nu o faci nimănui, ci o faci cu privire la ceva.
Eu „exult” cu privire la cântare, mă bucur cu privire la cântatul vostru, mă bucur cu privire la harul
lui Dumnezeu, mă bucur cu privire la soția mea.
Deci eu fac această acțiune, și nu o fac cuiva.
Acest cuvânt îl folosesc și iată de ce e important: pentru că argumentez că predicarea trebuie să fie
o bucurie în mine, în predicator - predicatorul se bucură cu privire la ceea ce vede în Biblie.
Vede lucruri minunate în Biblie și inima lui se bucură cu privire la ele - și făcând aceasta, el le înalță,
face mult din ele.
Deci hedonismul meu creștin, despre care am predicat în ultimele zile, că Dumnezeu e cel mai glorificat în
tine atunci când tu ești cel mai satisfăcut în El, e incorporat chiar în această definiție a predicării.
Atunci când predicatorul se bucură de ceea ce vede, iubește aceste lucruri și îi plac, în felul acesta
Îl înalță pe Dumnezeu și Scriptura.
Acesta e sfârșitul problemei mele cu definiția.
Haideți să vedem dacă putem să intrăm în aceste lucruri.
Ce vreau să spun prin „expozitivă?”
Cred că e destul de clar.
Vreau să spun că toată predicarea trebuie să fie explicarea înțelesului textului din Biblie.
Explicarea pasajelor din Scriptură.
Prin aceasta vreau să spun: Ce au intenționat să comunice autorii originali?
Ce au intenționat ei să comunice?
Și pentru că eu cred că au fost inspirați de Dumnezeu, aceasta e la fel ca și a spune: Ce intenționează
Dumnezeu să comunice?
Ceea ce înseamnă că un predicator nu-și predică ideile lui proprii, ci încearcă să-și formeze ideile după
ceea ce este intenționat de aceste cuvinte originale.
Aceasta e expoziția: explicăm ceea ce este în Biblie.
Și aș adăuga următoarele: predicarea bună arată oamenilor cum a fost extras înțelesul din text.
Ai putea să-ți închizi Biblia și să spui, „Biblia spune... ” (cum zicea Billy Graham) și apoi să-ți declari doctrina.
Dar cum știu ei că spune Biblia. Tu spui că Biblia spune așa, dar cum pot ei să știe, dacă
nu le arăți?
Deci eu cred că predicarea bună îi duce pe oameni la text și explică textul în așa fel încât oamenii să
vadă înțelesul din text.
Altfel tu devii autoritatea, nu Dumnezeu.
Autoritatea este aici, nu-i așa? Autoritatea nu este aici, la mine, în gura mea. Nu aceasta e autoritatea,
ci Biblia este autoritatea.
Deci când oamenii aud cuvinte ieșind din gura mea, au nevoie să vadă că aceste cuvinte au fost modelate
de Scriptură. Aceasta vreau să spun prin „expozitivă” - spui ceea ce Biblia intenționează și explici
în așa fel încât oamenii să vadă că este cu adevărat acolo, căci autoritatea este aici (în Biblie).
Aceasta înțeleg prin „expozitivă.”
Dar cum stăm cu „exultation” (bucurie)?
Predicatorul, când predică, ar trebui să se bucure de frumusețea adevărului pe care-l vede în text.
Textul nu are doar înțeles, ci are frumusețe, are preț, are valoare, are măreție și inima predicatorului
trebuie să corespundă cu frumusețea, prețul, valoarea, măreția a ceea ce vede în text.
Aceasta este „exultation.” 
Știu că nu tot adevărul biblic este frumos.
Păcatul nu este frumos, moartea nu este frumoasă, iadul nu este frumos - și trebuie să predicăm despre ele.
Deci iată cum pun eu aceste lucruri împreună.
Atunci când un predicator predică despre păcat, moarte, sau iad, o face chiar în serviciul frumuseții Evangheliei.
Ia iadul, păcatul, moartea pentru a face ca Dumnezeu să arate glorios, să arate frumos, ca Evanghelia
să arate măreață. Ceea ce înseamnă că, chiar dacă în inima lui va geme cu privire la păcat, va geme
cu privire la iad, va geme cu privire la moartea cuiva din congregație, aceste gemete, în contextul predicii,
vor servi la bucuria cu privire la cât de mare Dumnezeu avem, ce Evanghelie măreață avem.
Îmi place să predic la înmormântări.
Mai degrabă aș predica la o înmormântare decât la o nuntă, oricând.
Oamenii au nevoie de ajutor la o înmormântare și au nevoie să spui ceva care să-i ajute în acea situație.
La o nuntă ei vor doar să termini mai repede. „Dă-te la o parte, avem alte lucruri de făcut.”
Deși tocmai am predicat la nunta fetei mele acum 2 sâmbete - cu 10 zile în urmă - și am fost încântat.
Am predicat din Isaia 57:15 - „Căci aşa vorbeşte Cel Prea Înalt a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui 
Nume este sfânt."Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să 
înviorez duhurile smerite, şi să îmbărbătez inimile zdrobite.”
Și m-am uitat în ochii lor și am spus: „El vă va înviora de o mie de ori. El va înviora această căsătorie
de o mie de ori.”
Deci bucuria expozitivă - predicăm cu credincioșie atunci când facem înțelesul Scripturii clar așa încât
oamenii să vadă înțelesul care este acolo și predicăm atunci când acel înțeles ne mișcă, când iubim ceea
ce vedem în Biblie, ne bucurăm cu privire la el - și atunci când acestea 2 vin împreună: bucuria expozitivă,
atunci ai predicarea.
Aceasta este înțelegerea mea cu privire la predicare.
Deci, dacă adevărul biblic iese clar din gurile noastre, dar prețul și dulceața adevărului nu iese clară
din inimile noastre, nu predicăm, ci mințim.
Mințim cu privire la adevăr.
Dacă explicăm ceva în mod perfect, înțelesul e limpede ca cristalul, însă toată atitudinea noastră, înfățișarea 
noastră, vocea și inima comunică faptul că acel lucru nu e semnificativ pentru mine, nu are valoare pentru
mine, atunci mințim, nu spunem adevărul cu privire la frumusețe, adevăr și valoare.
Predicarea nu poate fi doar interpretare corectă - aceasta nu e predicare, ci e minciună, căci adevărul
e atât de valoros.
Sau, inversând lucrurile, dacă încântarea noastră abundă, inimile noastre sunt pline și adevărul nu este
în gura noastră, predicăm un alt fel de dumnezeu, o interpretare greșită a Bibliei, atunci nu predicăm,
ci suntem actori - multă energie, dai mult din mâini, dar nu iese adevăr din gură - aceasta nu e predicare.
Deci poți greși aici, cu emoționalism, sau poți greși dincoace, cu intelectualism - să ai înțelesul corect,
dar fără emoții, ci gol, mort, plictisitor, nimic acolo - nu e predicare, ci minciună.
Sau poți fi foarte încântat dar să nu spui nimic care se merită să fie auzit, nu spui adevărul, nu-i duci
pe oameni adânc în bogățiile Cuvântului. Aceasta nu e predicare, ci a juca teatru.
Deci sunt foarte pretențios în ceea ce consider a fi predicare.
Și acum iată întrebarea mea.
Aceasta e definiția mea, efortul meu de a explica ce înseamnă predicarea.
De ce există bucuria expozitivă?
Sau, punând-o în alt fel: De ce a plănuit Dumnezeu ca bucuria expozitivă să fie o parte esențială a
închinării creștine?
De ce?
Pentru a răspunde la această întrebare, vreau să merg înapoi până înainte de Creație și să întreb
de ce există vreun lucru.
Nu cred că poți răspunde la întrebarea de ce există predicare în cadrul închinării fără a pune întrebarea
și a-i da răspuns: De ce există vreun lucru?
Răspunsul meu la întrebarea de ce există vreun lucru, sau orice lucru, este „pentru că Dumnezeu a creat,
Dumnezeu împărățește, Dumnezeu răscumpără, Dumnezeu a pregătit totul pentru slava Sa.”
Isaia 43:6 - „adu-Mi fiii din ţările depărtate şi fiicele de la marginea pământului:
pe toţi cei ce poartă Numele Meu şi pe care i-am făcut spre slava MeaȚ
Creația este pentru slava lui Dumnezeu.
Cerurile spun slava lui Dumnezeu (Psalmul 19)
Sau Isaia 48:9-11 - „Din pricina Numelui Meu, sunt îndelung răbdător, pentru slava Mea Mă opresc faţă de tine,
ca să nu te nimicesc. Iată, te-am pus în cuptor, dar nu te-am găsit argint; te-am lămurit în cuptorul urgiei.
Din dragoste pentru Mine, din dragoste pentru Mine vreau să lucrez. Căci cum ar putea fi hulit Numele Meu?
Nu voi da altuia slava Mea.”
Acestea cred că sunt cele 3 versete cele mai centrate în Dumnezeu din Biblie.
Sau Efeseni 1:4 - „În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană 
înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos,
după buna plăcere a voiei Sale, spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Prea Iubitul Lui.”
Deci nu doar a creat toate lucrurile pentru slava Sa, ci a ales, a predestinat și a răscumpărat, prin Hristos,
spre lauda slavei harului Său.
Sau Coloseni 1:16 - „Toate au fost făcute prin El şi pentru El.”
Această propoziție, „Toate au fost făcute prin El şi pentru El,” este stindardul sau motto-ul școlii pe 
care am început-o la biserica noastră.
Este o propoziție minunată.
Toate - computere, piane, lumini, lemne, podele, pereții, copaci, aer, oameni, îmbrăcăminte - sunt pentru Hristos.
Dacă acest lucru va fi înțeles în congregația voastră, va fi minunat.
Romani 11:36 - „Din El, prin El, şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci!”
Acestea sunt doar câteva pasaje - sunt zeci și zeci de pasaje despre motivul pentru care există totul:
totul există pentru slava lui Dumnezeu, totul este pentru El, totul este pentru slava Lui, totul este
de dragul Numelui Său, totul este pentru lauda slavei harului Său.
Deci scopul final al oricărui lucru, al oricărui lucru fără excepții, inclusiv Satan, scopul final al 
oricărui lucru este slava lui Dumnezeu în Hristos, comunicată lumii ca și măreață, frumoasă și valoroasă.
Deci Dumnezeu a creat toate lucrurile, susține toate lucrurile, ghidează toate lucrurile, controlează toate
lucrurile, răscumpără poporul Său, duce totul spre deznodământ pentru a comunica măreția, frumusețea și
valoarea slavei Sale.
Și până când nu înțelegi această viziune de ansamblu nu poți da răspuns întrebării, „De ce predicare?
De ce există un astfel de lucru ca și predicarea, în lume și în închinare?”
Comunicarea slavei lui Dumnezeu de către El, ca și cea mai mare valoare din Univers, este de fapt dragoste.
Spun aceasta pentru că nu știu cum stau lucrurile aici, în Olanda, dar în America majoritatea creștinilor
au fost crescuți cu dragostea lui Dumnezeu ca și realitatea centrală în Univers și realitatea centrală
în experiența lor.
Dragostea lui Dumnezeu.
Așa că mă întreabă, „Tocmai ai petrecut 10 minute explicând că scopul final al lui Dumnezeu în toate lucrurile
este să arate și să comunice slava Sa. Unde e dragostea lui Dumnezeu? De ce nu ai menționat dragostea
lui Dumnezeu? Nu e acesta motivul central pentru care există toate lucrurile?”
Și răspunsul meu la aceasta este, „Comunicarea lui Dumnezeu cu privire la măreția, frumusețea și valoarea
slavei Sale, către noi, pentru delectarea noastră veșnică, înseamnă de fapt dragostea.”
Și lucrul acesta e șocant pentru mulți, căci ei nu se gândesc la dragoste ca și în primul rând Dumnezeu
dându-ni-L pe Dumnezeu nouă, ca noi să ne delectăm în Dumnezeu.
Ei se gândesc la dragoste ca și Dumnezeu ajutându-ne să facem ceea ce vrem noi să facem.
„Vreau să mă căsătoresc. Dacă mă ajuți să mă căsătoresc, mă simt iubit.
Vreau să găsesc o slujbă. Dacă mă ajuți la aceasta, mă simt iubit.
Vreau să mă însănătoșez de această boală. Dacă mă faci bine, mă simt iubit.”
Și acestea sunt adevărate, dar nu e lucrul principal.
Modul principal în care Dumnezeu îi iubește pe oameni e prin a Se dărui pe Sine, prin Isus Hristos,
oamenilor, astfel încât oamenii să se bucure de ceea ce satisface, adică de Dumnezeu.
Sănătatea nu satisface, căsătoria nu satisface, slujbele nu satisfac, ci Dumnezeu satisface.
Dacă Dumnezeu nu mi-L dă pe Dumnezeu, nu mă iubește.
Trebuie să ai o viziune a Universului centrată în Dumnezeu, pentru a putea ști ce înseamnă dragostea în Biblie.
Deci răpunsul meu la întrebarea „Unde este dragostea în această imagine?” - „E peste tot.”
Și adaugi la aceasta că, pentru a Se da pe Sine nouă, ca noi să putem vedea, să ne putem bucura de 
valoarea Sa, frumusețea Sa și măreția Sa, când eram morți în păcatele și în greșelile noastre Fiul Său
a murit pentru noi. Aceasta e dragostea, că atunci când eram încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.
Deci Dumnezeu nu doar S-a dat pe Sine Însuși nouă ca noi să-L vedem și să ne bucurăm de El, ci a și 
înlăturat orice obstacol (mânia Sa și păcatul nostru) astfel încât să-L putem vedea și să ne putem bucura
de El pe vecie.
Deci acum întrebarea devine: Ok, dacă motivul pentru care există totul e slava lui Dumnezeu, comunicarea
de Sine a lui Dumnezeu nouă, pentru delectarea noastră, ce are aceasta de-a face cu trăirea creștină
și în final cu predicarea creștină?
Un cuvânt despre trăirea creștină.
Dacă aceasta ar fi o conferință diferită, tema întregii conferințe ar fi ce diferență face aceasta în
trăirea creștină. Însă răspunsul, bineînțeles, cum bine știți, este 1 Corinteni 10:31 - „Deci, fie că 
mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: ” - aceasta e ceva atot-inclusiv - „fie că faceți altceva” -
nimic nu e lăsat afară - „fie că faceți altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.”
Deci dacă Dumnezeu a creat totul pentru slava Sa și tu exiști pentru slava Sa și dacă gândești, sau simți
sau acționezi, atunci trebuie să gândești pentru slava Lui, să simți pentru slava Lui, să acționezi
pentru slava Lui.
Adică să gândești, să simți și să acționezi în așa fel încât să-L arăți a fi mai valoros decât orice.
Ați înțeles lucrul acesta?
Trebuie să gândim, să simțim și să acționăm în așa fel încât Dumnezeu arată a fi mai valoros decât orice.
Aceasta înseamnă a glorifica: a-L face pe Dumnezeu să arate mai valoros decât orice.
Deci, foarte practic, pentru fiecare din biserica voastră și voi înșivă, aceasta înseamnă
mâncaţi pentru a arăta că Dumnezeu e mai valoros decât mâncarea, beți în așa fel încât să arătați că 
Dumnezeu e mai valoros decât băutura, câștigați-vă și cheltuiți-vă banii în așa fel încât aceasta să arate
că Dumnezeu e mai valoros decât banii, tratați sexul, în viețile personale și în lume, tratați sexul într-un
fel care să arate că Dumnezeu e mai valoros decât sexul.
Purtați haine, îmbrăcați-vă, învățați pe bărbații și femeile din biserica voastră să poarte haine care
să arate că Dumnezeu e mai valoros decât hainele.
Aceasta înseamnă a face totul pentru slava lui Dumnezeu, ceea ce necesită multă gândire, gândire profundă.
Oare felul în care mă îmbrac atrage atenția asupra valorii supreme a lui Dumnezeu în viața mea?
Felul în care mănânc atrage oare atenția asupra faptului că Dumnezeu e suprem de valoros în viața mea?
Dau eu oare impresia că sunt sclavul acestei mâncări?
E foarte practic că Dumnezeu a făcut Universul pentru slava Lui.
Foarte practic.
Ajunge cu privire la aceasta. E o conferință întreagă, o vom face altădată, vom veni la altă conferință.
Haideți să terminăm cu privire la predicare.
De ce predicare?
Având în vedere faptul că Dumnezeu face totul pentru slava Sa, de ce există bucuria expozitivă?
Deci în mod evident argumentez că predicarea este bucurie expozitivă și aceasta aparține serviciilor
săptămânale de închinare.
Predicarea ca și bucurie expozitivă aparține acestor servicii pentru că este absolut unică și specială
în felul în care aduce slavă lui Dumnezeu.
Dumnezeu este glorificat în predicator și în oameni.
Pentru a explica lucrul acesta mai departe, haideți să deschidem Bibliile noastre la 2 Timotei 3:16-4:4.
Voi citi 2 Timotei 3:16 și apoi vom citi până la 4:4 - și ar trebui să pretindeți că divizarea capitolelor
nu există, căci original nu exista.
Divizarea pe capitole de multe ori ne încurcă, făcându-ne să gândim că apostolul Pavel a avut un concediu
între capitolele 3 și 4, când nici măcar n-a respirat între ele.
2 Timotei 3:16 - „Toată Scriptura este insuflată” - inspirată - „de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe,
să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,
pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”
Te rog fierbinte,” - nici măcar să nu faceți pauză - „înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus,
care are să judece viii şi morţii şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa: propovăduieşte Cuvântul,” - și eu voi
argumenta: Cuvântul despre care tocmai am vorbit. Nu inventa un alt Cuvânt, căci tocmai am vorbit de
Cuvântul insuflat de Dumnezeu. Din această cauză divizarea pe capitole este o problemă.
„Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă” - deci propovăduieşte Cuvântul
căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă.
Deci trebuie să înțelegem cum se relaționează predicarea și învățarea.
... „ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor.
Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.”
Am 4 observații din acest text, pentru a ne aduce la o concluzie, și puteți pune întrebări mai târziu
cu privire la aceasta - sper că o veți face.
Observația nr. 1: Cadrul predicării
Versetul 1 - „Propovăduiește Cuvântul.”
Cadrul predicării în acest text nu este piața centrală unde se întâmplă evanghelizarea.
Este bine să predici în public necredincioșilor - este bine, este corect, se întâmplă pe tot parcursul
cărții Faptele Apostolilor.
Textul acesta nu vorbește despre un astfel de lucru.
Și motivul pentru care știm aceasta este că în versetul 3, argumentul pe care i-l prezintă lui Timotei
pentru care să predice Cuvântul este că cei ce spun că sunt creștini se vor întoarce de la Cuvânt.
Vine timpul, vedem în versetul 3 - „Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă.”
Despre cine vorbește aici?
Nu despre necredincioși care trec pe lângă tine pe stradă, ci despre un grup de credincioși adunați împreună,
care cu timpul se îndepărtează, cad, resping învățătura sănătoasă.
Deci acesta e cadrul în care Pavel spune, „Propovăduiește Cuvântul” în mijlocul creștinilor, atunci când
vă adunați - să existe predicare acolo.
În fiecare generație (n-am trăit în Olanda, nu știu cum este aici, dar vă spun experiența mea și apoi ce
văd în istorie, de asemenea)...
Am fost un slujitor public al Evangheliei timp de aproximativ 50 de ani și în fiecare generație, cam tot
la 30 de ani, există un nou val de opoziție față de predicare, feluri noi de opoziție - 
„N-avem nevoie de asta acum, n-avem nevoie de predicare, căci e comunicare într-un singur sens de la
un bărbat alb către un grup de oameni care doar stau și-ascultă. E foarte demodat.
Haideți să înlocuim aceasta cu dialog, conversație, discuție, scenete, dans, filme și așa mai departe.”
Este ceva foarte previzibil.
Foarte previzibil.
Și se va întâmpla - dacă nu se întâmplă acum, se va întâmpla în 10 ani și va trebui să fiți pregătiți 
pentru aceasta.
De 2000 de ani, cred, mai ales de când Reforma a recuperat puterea Evangheliei care e în predicare,
au existat obstacole și obiecții față de predicare.
Argumentul meu este (și vom încerca să-l vedem în restul acestor 3 puncte pe care le voi prezenta),
argumentul meu este că există ceva rânduit de Dumnezeu și conceput de Dumnezeu cu privire la bucuria
expozitivă din acest Cuvânt inspirat, care nu poate fi înlocuit cu nimic altceva.
Să nu greșiți aici. Cred că predicarea este doar un loc în Biserică unde slujirea saturată de Biblie
se petrece. Cred că trebuie să existe și grupuri mici saturate de Biblie, consiliere saturată de Biblie,
evanghelizare saturată de Biblie, clase de școala duminicală saturate de Biblie.
Nu chestionez niciuna din acestea.
Spun că, dacă crezi că acestea pot înlocui predicarea, atunci nu înțelegi acest text, argumentez eu.
Pavel spune, „Propovăduiește Cuvântul.”
Deci haideți să trecem la următoarea.
Observația nr. 2: În versetul 2, unde e expresia „propovăduieşte Cuvântul” - aceasta e o poruncă pentru
Timotei, pastorul - „Propovăduiește Cuvântul”. Cuvântul folosit aici este „keruxon”, din „keruso”,
„Keruxon ton Logon,” un imperativ al lui „keruso.”
Și cuvântul nu este a învăța, a discuta, a împărtăși.
„Keruso” are un anumit înțeles: este lucrarea unui crainic.
Știți acest cuvânt?
Un crainic, herald, care anunță: „Ascultați, ascultați, Regele are un mesaj... ” și deschide sulul...
Aceasta era înainte de internet, de televizor, radio - trebuia să ai un mod de a comunica de la Împăratul
din Roma către toate colțurile împărăției și trimiteai crainici, vestitori, „kerux” care propovăduiau
„Împăratul are un mesaj: Toți rebelii care predau armele și se supun termenilor tratatului vor fi
iertați de împărat.”
Aceasta e predicarea. „Keruxon ton Logon.”
Anunți, declari știrile din partea unei autorități, din partea Împăratului.
Și prin implicație, iată argumentul meu - e un pic de salt, așa că puteți respinge aceasta fără a respinge
Biblia. Sper că nu-l veți respinge. - Eu argumentez că un crainic credincios, un herald credincios,
un predicator credincios, nu poate fi indiferent la valoarea mesajului său. Dacă e indiferent,
dacă el comunică o valoare mică a mesajului: „Acesta nu e prea important, oameni buni, dar e slujba mea 
și trebuie s-o fac, împăratul m-a plătit să călătoresc și să vă citesc acest mesaj” - dacă asta văd oamenii
atunci nu ești un crainic credincios, căci îl dezonorezi pe împărat.
Nu îl onorezi pe împărat dacă zici, „Ei bine, slujba mea e să vă spun ce a zis el, dar eu cred, sincer,
că mesajul e plictisitor.”  Și există mulți predicatori care predică în felul acesta.
E trist. Unii dintre ei sunt oameni zdrobiți, sunt zdrobiți din punct de vedere emoțional.
N-au crescut în case unde să existe bucurie. Tații lor n-au spus niciodată ceva pozitiv despre ei.
Sunt oameni descurajați încercând să-și câștige existența spunându-vă ce există în Biblie.
E trist, e trist.
Și dacă știți astfel de predicatori, sau dacă ești un astfel de predicator, adună câțiva oameni în jurul
tău și cere ajutor. Ai nevoie de ajutor. Toți suntem zdrobiți, ok?
Toți suntem zdrobiți din punct de vedere emoțional - nu există oameni perfect întregi.
Și culturile sunt diferite.
Mă uitam la cultura aceasta olandeză și mă gândeam, „Hm, e diferită... ”
E un mod diferit de închinare duminica dimineața față de cum o facem noi.
Vreau să iau asta în considerare - ai probleme culturale, familiale, de personalitate, tot felul de
probleme, probleme de sănătate mintală care influențează cum ești perceput ca și pastor.
Și pledez: dacă tu comunici că aceea ce explici nu este foarte prețios, nu e foarte frumos, nu e foarte
valoros, atunci trebuie să iei o pauză.
Eu am luat o pauză de 8 luni. Am cerut bisericii un concediu de 8 luni în 2010.
Am spus, „Pur și simplu am nevoie să fac o verificare sufletească.
Verificare sufletească - vreau să-mi verific motivele, căsătoria, cum sunt ca părinte, vreau să-mi verific
întreaga viață și trebuie să dau un pas înapoi, pentru a mă asigura că nu sunt condus de lume, de cărți,
de faimă... ”  Deci e ok, e ok, sper că aveți prezbiteri în biserică și vă pot da o pauză, pentru a vă lăsa
să vă cercetați sufletul, căci dacă sufletul nu e cum trebuie cu Dumnezeu, va fi foarte dificil să fii
un crainic credincios, un herald credincios al Cuvântului lui Dumnezeu.
Pavel a spus în Efeseni 3:8 - „Da, mie, care sunt cel mai neânsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul 
acesta”- cred că voi toți, pastorii, ar trebui să puteți spune aceasta împreună cu apostolul Pavel -
mie „mi-a fost dat harul să vestesc Neamurilor” - să le predic - „bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos”
Ce rezumat al slujbei lui!
Slujba mea e să derulez sulul Cărții Împăratului și să fac acești oameni să vadă bogățiile nepătrunse,
ceea ce înseamnă că, dacă nu ai capacitatea de a le simți, atunci ai o problemă, căci atunci cum vor
cunoaște oamenii că există bogății aici, că e mai bun decât bani, decât sex, decât faimă?
Cum vor ști, cum vor simți aceasta, dacă predicatorul nu arată că acestea sunt adevărate?
Am vizitat biserici când eram în concediu - Noelle și cu mine mergem la biserici și când ies de-acolo
mă gândesc, „De ce ar merge cineva înapoi acolo? Doar i-a bătut verbal, le-a dat ceva sfaturi moraliste,
n-a fost nimic glorios, frumos, măreț, care îmbogățește, care înnobilează, nimic puternic, nimic...
a fost doar... ai putea tot atât de bine să mergi la o persoană seculară care te învață cum să faci anumite
lucruri. E foarte trist.
Deci „bogățiile nepătrunse” sunt lucrurile cu care ne ocupăm noi și suntem responsabili să le predicăm.
„Keruxon ton Logon.”
Observația nr. 3:
Chiar aici în versetul 2 spune, „Propovăduiește Cuvântul.”
Cuvântul - ton Logon.
Argumentul meu este că în context, dacă ignori divizarea capitolelor, aceasta se referă la Scripturile
din versetul 16, capitolul 3, „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos pentru” toată această 
echipare, pentru că a zis, „propovăduiește Cuvântul.”
Acesta e argumentul meu.
Pavel se referă la Vechiul Testament, căci Noul Testament nu fusese încă scris, ci el îl scria atunci.
Deci e vorba de primele 2 treimi din Biblie când spune „propovăduiește Cuvântul.”
Și sunteți buni la a cânta lucrul acesta.
Vă aud cântând psalmi duminica. E bun lucrul acesta.
Putem vorbi la timpul de întrebări și răspunsuri dacă trebuie să cântați doar psalmi duminica.
Am opinia mea...
Dar cu ce putem fi de acord e faptul că, atunci când spune că Scriptura e insuflată, se referă la toată
Cartea, căci în mod implicit Domnul Isus a prevăzut ca apostolii Săi să păstreze tot sfatul lui Dumnezeu.
Deci avem o Carte și atunci când spune, „propovăduieşte Cuvântul” în contextul inspirației Scripturilor,
vrea să spună, „predică tot Cuvântul.”
Există tot sfatul lui Dumnezeu aici.
Știu că această Carte e prea mare, e chiar prea mare pentru a predica atent fiecare propoziție din Biblie
într-o slujire de 50 de ani. N-o poți face, nu se va întâmpla, așa că trebuie să fii selectiv.
Trebuie să prezinți o privire de ansamblu pentru anumite locuri și să sapi adânc în alte locuri,
dar toată Cartea e importantă.
Toată Cartea echipează.
Am încercat să citesc toată Biblia în fiecare an - am făcut lucrul acesta de cel puțin 30 de ani.
Toată Biblia în fiecare an - sunt la curent până la ziua de ieri. Am o aplicație pe telefon, programul
Logos Bible, care este un jurnal de ucenicie și-mi spune cât trebuie să citesc în fiecare zi,
și citesc pe iPad. Și iubesc lucrul acesta, îl iubesc.
Nu pot accentua îndeajuns efectul pe care-l are, fie că înțelegi toate detaliile din Levitic sau toate
detaliile din Obadia, efectul pe care toată Biblia îl are asupra minții și inimii tale, de a te face
un interpretator credincios al părților ei, e enorm, e foarte mare.
Deci vă încurajez foarte mult să citiți și să vă cufundați în toată Biblia.
Dar acest al treilea punct e că focalizarea predicării este Cuvântul.
Și vreau să mai spun încă un lucru înainte de a privi la ultimul punct.
Când mă refer la Cuvânt, vreau să atrag atenția la faptul că e ceva remarcabil, uimitor, că Dumnezeu
a ales să comunice bogățiile slavei Sale prin cuvinte.
Cuvinte olandeze, cuvinte engleze, cuvinte grecești, cuvinte ebraice...
Ceea ce înseamnă că trebuie să luăm aceste cuvinte la modul cel mai serios și să fim elevi buni -
cum devin aceste cuvinte devin propoziții, cum devin propozițiile clauze, cum se potrivesc împreună
clauzele, din punct de vedere logic, pentru a alcătui un paragraf care are un argument, cum se potrivesc
împreună paragrafele pentru a alcătui o curgere a argumentului, ca să pot arăta oamenilor ce sens are?
E uimitor că Dumnezeu...
E ca și Întruparea, nu-i așa, că Dumnezeu a devenit om și Cuvântul lui Dumnezeu să devină fraze prepoziționale,
verbe, substantive.
E pur și simplu uimitor!
Ceea ce înseamnă că s-ar putea să simți, când studiezi greaca, sau faci studiu biblic serios în olandeză,
s-ar putea să simți, „O, e atât de ordinar și plin de chițibușuri, e ca și când ai merge din nou la școală.”
Dar ai de-a face cu lucruri infinit de valoroase.
Așa că eu mă gândesc la cuvinte ca la ferestre - atunci când sunt înțelese corect, cuvintele sunt ferestre
prin care putem vedea bogății nepătrunse.
Și acest lucru trebuie să-l experimenteze oamenii voștri.
Mă gândesc mult la bucuria expozitivă - trebuie să vadă cuvintele împreună cu voi și cu ajutorul vostru
trebuie să vadă cum comunică aceste cuvinte un adevăr glorios, care schimbă viața și trebuie să vadă
„Acest pastor chiar crede lucrul acesta! Chiar simte valoarea acestui lucru! Voi veni înapoi doar ca
să-l văd, data viitoare. Îl voi privi cum se bucură de aceasta.”
Nu știți această poveste, probabil, dar Benjamin Franklin, care a scris declarația noastră de independență
față de Anglia, cu vreo 250 de ani în urmă - Benjamin Franklin era prieten cu George Whitfield
și Franklin nu credea nimic despre Biblie, decât că nu e adevărată, iar Whitfield era un slujitor al
Evangheliei, care predica Evanghelia - și erau prieteni.
Și cineva l-a întrebat pe Franklin, „De ce mergi să-l asculți, căci nu crezi nimic din ce spune?”
Și el a răspuns, „Dar el crede.”
Este foarte semnificativ. Oameni care nu cred ceea ce spui vor veni înapoi, pentru că n-au văzut pe
nimeni care să fie serios, umil și pasionat cu privire la ceva - și încep să se simtă că, „O, s-ar putea
ca lucrul acesta să fie adevărat.”
Încă o observație.
Am spus că trebuie să vorbim despre relația dintre învățare și predicare.
Deci iată-ne în capitolul 4 și voi argumenta acum că predicarea, așa cum am încercat s-o descriu,
include învățătură.
Este mai mult decât învățătură, dar nu mai puțin decât învățătură.
Și motivul pentru care spun aceasta e datorită felului cum argumentează apostolul Pavel aici.
Nu e ciudat oare că spune în versetul 2, „propovăduiește” (adică keruso), „propovăduieşte Cuvântul.”
Și motivul pentru care spune că trebuie să propovăduim Cuvântul cu credincioșie este că va veni timpul
când oamenii nu vor suferi învățătura sănătoasă.
Acest lucru nu are sens decât dacă există învățătură în predicare.
Propovăduiește Cuvântul, căci dacă nu-l predici, oamenii vor părăsi învățătura sănătoasă.
Deci „didasko” (învață) înseamnă explică, fii sigur că înțeleg, fă munca grea de a explica, dă ilustrații,
trebuie să-i ajuți pe oameni să înțeleagă lucrurile grele.
Ei n-au fost născuți înțelegând ce înseamnă îndreptățire, sau sfințire, sau glorificare, sau răscumpărare,
sau ispășire, sau împăcarea cu Dumnezeu. Ei nu știu nimic despre aceste lucruri.
Explicați, explicați, explicați și în explicare, bucurați-vă, bucurați-vă, bucurați-vă.
Deci să nu înțelegeți că fac distincție mare între învățare și predicare.
Predicarea bună, deoarece o numesc expozitivă, are învățătură în ea.
E ca și crainicul care își deschide mesajul din partea Regelui (în cazul nostru Biblia) și citește,
„Regele declară că va fi o amnestie pentru toți răzvrătiții care vor preda armele și se vor încrede
în prevederile Regelui.”
Și un băiețel din primul rând spune, „Eu nu cunosc cuvântul amnestie.”
E slujba crainicului ca ei să înțeleagă ceea ce el a spus.
„Am spus amnestie. Ei bine, băiețelule, aceasta înseamnă că el nu va lua în seamnă răzvrătirea tatălui tău,
dacă el vine să-și pună sabia jos aici și jură credință Regelui. Nu-l va pedepsi, ci nu va lua aceea în
socoteală și va face pace.”
Deci trebuie să explici lucrurile.
Și trebuie să fim buni la aceasta, trebuie să explicăm bine.
Cred că ascultătorii voștri... sunt atât de mulți oameni care cred că oamenilor le trebuie distracție.
Știți, oamenii știu că bisericile nu-i pot distra așa de mult ca și YouTube.
Bisericile nu pot face competiție cu televizorul sau cu internetul - și ei nu se așteaptă la lucrul acesta.
Dacă vin, dacă vor să viziteze sau cineva îi invită să vină, vor să știe, „Oamenii aceștia spun că ei cred
în Dumnezeu și că această Carte are valoare. Arată-mi, spune-mi, explică-mi-o. Vreau să-L audă pe 
Dumnezeu. Ce vrea să spună Dumnezeu?”
Și când citesc ceva și spun, „Nu înțeleg de loc ce vrea să spună lucrul acesta.”
Iar tu citești și zici, „Înțeleg, știu că nu înțelegi lucrul acesta, vreau să încerc să-ți explic astfel
încât să înțelegi.”
Și cred că sunt mii de oameni care vor să facă lucrul acesta în bisericile voastre.
Vor să vină și să spună, „Hai, arată-mi ceva glorios, arată-mi ceva frumos, fă să fie limpede ca cristalul.
Tratează-mă ca pe o persoană cu creier, cu inimă, cu minte, cu mâini și s-ar putea să mă trezesc la adevăr.”
Deci învățarea este implicată în bucuria expozitivă.
Aș vrea să închei.
Vestirea Cuvântului lui Dumnezeu trebuie să se întâmple în așa fel încât să includă bucurie și explicare.
Deci bucurie cu privire la frumusețea mesajului Regelui și expoziție (explicare) care muncește să facă
înțelesul mesajului Regelui să fie clar.
Deci mesajul are frumusețe, preț, valoare, măreție și bucuria manifestă lucrul acesta.
Și explicarea ajută oamenii să-l înțeleagă în mințile lor.
Deci clarificăm adevărul și realitatea înțelesului pe care l-a intenționat Regele și mărim frumusețea
și valoarea mesajului Regelui.
Aș vrea acum să mă întorc acolo unde am fost la început.
Cum a conceput Dumnezeu predicarea pentru a-L glorifica pe Dumnezeu?
Cum a făcut El lucrul acesta?
Cum devine predicarea o închinare care să ajute pe alții să se închine, care să-L glorifice pe Dumnezeu într-un
fel în care să-i ajute pe alții să-L glorifice pe Dumnezeu?
Se rezumă la ceva foarte simplu - să vedem dac-o pot pune în felul următor:
Dumnezeu este glorificat prin adevărul Său fiind cunoscut în mod corect.
Acesta e primul pas.
Dumnezeu este glorificat când adevărul Său e cunoscut în mod corect.
Și în al 2-lea rând, când valoarea Sa e simțită în mod corect.
Deci sunt 2 lucruri.
În predicare, oamenii voștri au minți și inimi.
Pentru a-L slăvi pe Dumnezeu în domeniul inimii, adevărul înțeles corect, Dumnezeu înțeles în mod corect,
deci trebuie să avem doctrina clară și fidelă Bibliei.
Și au și inimi și nu-L glorifică pe Dumnezeu dacă inimile lor nu prețuiesc valoarea a ceea ce tocmai le-ai
împărtășit minților lor.
Dacă Îl cunoaștem pe Dumnezeu ca mare și afecțiunile pentru Dumnezeu sunt mici, atunci nu-L glorificăm
pe Dumnezeu așa cum trebuie.
Și dacă afecțiunile, emoțiile noastre pentru Dumnezeu sunt mari și debordante, dar Dumnezeul pe care-L
comunicăm e mic sau ne-biblic, atunci nu-L glorificăm pe Dumnezeu așa cum trebuie.
Deci Dumnezeu e glorificat, Dumnezeu e adorat atunci când predicatorul vede adevărul despre Dumnezeu
și simte cât de prețios e Dumnezeu, din textul biblic și-i ajută pe oameni să trăiască pentru slava
lui Dumnezeu dacă explică ceea ce vede și se bucură de ceea ce simte.
Aceasta e predicarea biblică cu credincioșie: bucuria expozitivă.
Amin.
Aș vrea să mă rog și apoi vom trece la întrebări și răspunsuri.
Tată, dacă am spus ceva care e greșit sau ne-biblic, sau disproporționat, Te rog să protejezi pe acești
frați de aceasta, iar dacă am spus ce e adevărat, Te rog să confirmi lucrul acesta în mințile și inimile
lor și să-i ajuți să se adâncească în Cuvântul Tău și viziunea Ta pentru predicare.
Pentru slava Numelui Tău și binele poporului Tău mă rog, în Numele Domnului Isus. Amin.