Aș vrea să vă vorbesc despre esența supremă a răului.
Ca să nu gândiți că a vorbi despre esența supremă a răului ar fi ceva abstract sau confuz sau distant
sau teoretic, vreau să vorbesc despre răul tău, răul pe care-l faci zi de zi, răul pe care eu îl fac
zi de zi, lucrurile pe care le facem, le gândim, atitudinea, faptele pe care le facem și le numim
rele, greșite, dăunătoare - lucruri tangibile, universale, rele.
Deci scopul e să aflăm care e esența supremă a răului și prin esență vreau să spun a distinge între
rădăcina răului și roadele răului.
Vreau să știu care e izvorul, ce e dedesubt, ce îl face să iasă afară, ce face răul să fie rău
de la rădăcină.
Și ce vreau să spun prin esență supremă, este că ajungem la rădăcină, că nu există nimic în spatele ei
sau sub ea. Când vezi esența supremă a răului știi ce este ceea ce face ca răul să fie rău întotdeauna.
Este esența supremă a tot ce numim rău.
Deci acesta e scopul, într-acolo ne îndreptăm.
Vă voi spune chiar de la început de ce.
De ce să abordăm problema aceasta?
Știu unde sunt - la conferința „Passion” (Pasiune) 2017 și știu cine o conduce și știu care este tema.
De 20 de ani este unul dintre privilegiile cele mai mari din viața mea.
Cunosc inima, cred că cunosc inima lui Louie Giglio și a echipei lui și pentru ce se roagă și doresc
și la ce lucrează în fiecare generație de studenți, adică, „O, Doamne, Numele Tău și renumele Tău sunt
dorința sufletelor noastre.”
Maiestatea atotsatisfăcătoare a lui Dumnezeu în Hristos luminează în lume prin pasiunea voastră pentru
frumusețea și valoarea nemărginită a lui Isus Hristos.
Aceasta e tema acestui eveniment.
Deci voi vorbi despre esența supremă a răului deoarece până nu cunoști, nu vezi și nu urăști în propria
ta inimă și în lume, până nu cunoști, nu vezi și nu urăști esența supremă a răului în tine,
în mod inevitabil vei nesocoti măreția lui Dumnezeu și în mod inevitabil vei minimaliza și vei micșora
triumful lui Hristos pe cruce și în Înviere.
Și în al 3-lea rând, dacă nu vezi, nu urăști esența supremă a răului în propria ta inimă și în lume,
atunci vei elimina gloria vieții creștine care-I place lui Dumnezeu.
„Passion” are de-a face cu măreția lui Dumnezeu, triumful lui Hristos și gloria vieții umane
și de aceea trebuie să cunoști și să urăști esența supremă a răului.
Într-acolo ne îndreptăm.
Iată cum vom face.
Am 3 pasaje din Scriptură și atunci când voi termina să vă arăt esența supremă a răului din 3 pasaje din
Scriptură vom face un pas înapoi și vom aplica aceasta la acele 3 lucruri: măreția lui Dumnezeu,
triumful lui Hristos și gloria vieții tale, dacă ești în ea.
Pasajul nr. 1: Ieremia 2:10-13. Le puteți privi pe telefon, pe Biblie, sau le puteți citi pe ecran.
Ieremia 2 - De ce era el șocat? De ce să se mire Universul? Haideți să citim.
„Treceţi în ostroavele Chitim, şi priviţi! Trimiteţi la Chedar, uitaţi-vă bine, şi vedeţi dacă s-a 
întâmplat acolo aşa ceva: şi-a schimbat vreodată un popor dumnezeii, măcar că ei nu sunt dumnezei?
Dar poporul Meu şi-a schimbat Slava, cu ceva care nu este de nici un ajutor!
Miraţi-vă de aşa ceva, ceruri, înfioraţi-vă de spaimă şi groază, zice Domnul."
"Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat 
puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apa."
Deci Dumnezeu spune că tot Universul, cerurile, galaxiile, trebuie să fie șocate, trebuie să fie într-o
stare de șoc.
Versetul 11 - „Poporul Meu și-a schimbat Slava cu ceva care nu este de nici un ajutor!”
Poporul Meu a schimbat minunea Slavei Mele pentru ceva nefolositor, au vândut vila din Alpi pentru 
o colibă de carton lângă groapa de gunoi.
Și apoi în versetul 13 acest șoc al răului este împărțit în 2 părți.
Priviți-le, în versetul 13 - poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat:
1. M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi tot încearcă să sape și să-și facă puțuri, rezervoare care nu țin apă.
Deci Slava care a fost schimbată în versetul 11 este numită în versetul 13 „pe Mine, Izvorul apelor vii.”
„M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii.”
Deci primul mare rău care cutremură Universul este că Israelul și-a pierdut gustul pentru Dumnezeu.
Nu-L vreau.
Și al 2-lea în versetul 13 este acesta: și-au săpat puțuri, puțuri crăpate care nu țin apă.
Deci nu doar că s-au întors cu spatele la fântâna de viață și bucurie în Dumnezeu, dar și toate
puțurile care și le sapă nu pot ține apă. Sunt crăpate.
Deci nu-i fântână (izvor) - L-au părăsit pe El - și nici rezervor. Vor muri de sete.
Rezervorul banilor e crăpat.
Rezervorul sexului e crăpat.
Rezervorul familiei e crăpat, oricât de prețios ar fi. E crăpat, nu poate ține ceva în el.
Rezervorul frumuseții și al puterii e crăpat.
Rezervorul succesului e crăpat.
Rezervorul politic e crăpat.
Niciunul din acestea nu poate ține apa vieții, apa bucuriei.
Deci, întrebarea este: Care e esența răului în Ieremia 2:11-13?
Punând cele 2 jumătăți ale versetului 13 împreună, aș spune-o în felul următor:
Esența răului este a pierde gustul pentru Dumnezeu.
Sau, reversul monedei, a prefera orice altceva mai mult decât Dumnezeu este esența oricărui rău din 
viața ta. De-acolo vine, aceasta îl definește ca și rău.
Puțurile crăpate care noi credem că sunt rele sunt doar rezultate, roade, nu sunt esența.
Esența este „nu am nicio plăcere în Dumnezeu, așa că vreau alte lucruri de băut, mulțumesc frumos.”
Aceasta este esența răului.
„Nu mă mai bucur de Dumnezeu, sau nu m-am bucurat niciodată de El.
Vreau un rezervor care să țină ceea ce vreau eu să țină.”
Acesta e primul text.
Iată-l pe al doilea: Geneza 3.
Încerc să mă testez acum.
Aceasta e o concluzie pe care am tras-o din acel text. Testați-o dacă e acolo, sau nu.
Vom merge înapoi și o vom testa cu păcatul original, primul păcat pe care l-au comis oamenii.
Care a fost esența primului păcat care a fost săvârşit de oameni? Aceasta e importantă, căci totul
ajunge la voi și ați intrat și voi în el.
Geneza 3:1-6 
Satana „a zis femeii: "Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: "Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?"
Femeia a răspuns şarpelui: "Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.
Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: "Să nu mâncaţi din el, şi nici să nu vă 
atingeţi de el, ca să nu muriţi."
Atunci şarpele a zis femeii: "Hotărât, că nu veţi muri: dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din 
el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul."”
Fiți atenți acum: „Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de 
dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care 
era lângă ea,” - el a fost complice de la început și de aceea apostolul Pavel poate spune ceea ce a spus,
și vom vedea în curând - „şi bărbatul a mâncat şi el.”
Știm ceva despre mărimea acestui rău, acest moment în istorie, căci în Romani 5:12 Pavel spune că 
păcatul a intrat în lume printr-un singur om și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea
a trecut asupra a miliarde și miliarde și miliarde de oameni de-a lungul miilor de ani ai istoriei lumii,
din pricină că toți au păcătuit.
Ai fost acolo și ești acolo.
Mărimea acestui rău este că fiecare ființă omenească e infectată și ruinată de primul păcat.
A ajuns să fie al nostru. Ai venit în lume total robit acestui păcat.
Care e esența lui?
Care e esența supremă a primului păcat, cel original, care a infectat lumea?
Satana a spus în versetele 4 și 5 - „Hotărât, că nu veţi muri: dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi 
mânca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.”
Care e esența acestei ispite?
Încă nu avem esența răului. Care e esența ispitei?
Esența ispitei este: Dumnezeu vă oprește, vă reține ceva foarte palpitant.
Aceasta e esența ispitei originale care a ruinat umanitatea, e esența oricărei ispite.
Dumnezeu va reține ceva foarte bun de la tine, ceva foarte satisfăcător.
Și care e esența păcatului care urmează?
O puteți vedea voi înșivă în versetul 6.
Priviți la dinamica păcatului Evei și al lui Adam.
„Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă 
cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi 
bărbatul a mâncat şi el.”
Aș vrea să repet cele 3 lucruri. Priviți la ce se întâmplă în inima omului, care duce la un anumit act.
1. E o mâncare foarte bună. E delicioasă, hrănitoare, văd lucrul acesta.
Și nu mă lasă s-o am.
Nu mă lasă s-o mănânc.
E frumoasă, e un deliciu pentru ochii mei, dar Dumnezeu vrea să mă țină departe de ea.
Ce se întâmplă aici? E răutate!
Aceasta e originea oricărei răutăți din lume: nu mă lasă s-o am.
E bună, e satisfăcătoare și de dorit ca să-mi deschidă mintea.
Deci delicioasă, adorabilă, de dorit, oprită.
Și au mâncat. Și ce a însemnat aceasta?
A însemnat: noi nu vom accepta oprirea a ceea ce dorim mai mult decât pe Dumnezeu.
Deci care a fost esența păcatului când a început în rasa umană?
Care a fost esența Căderii umanității?
A fost oare mâncarea fructului oprit?
Nu!
Ce este a mânca?
Mușchii fălcii, mușchii gâtului, dinții care mușcă dintr-un obiect?
Aceasta nu este esența a nimic.
Mușchii nu sunt esența a nimic.
Acțiunile oamenilor, cu brațe și picioare, nu sunt esența a nimic.
Sărutul e bun, dar nu e esența dragostei.
Există altceva.
Înghițitul fructului oprit este rău, dar nu este esența a ceea ce s-a întâmplat aici.
Puteți vedea aceasta.
Ultrajul moral, oroarea a ceea ce s-a întâmplat aici a fost că Adam și Eva au dorit, au dorit,
au dorit acest fruct mai mult decât pe Dumnezeu.
Aceasta e esența răului.
S-au delectat mai mult în ceea ce fructul ar putea fi pentru ei decât în ceea ce Dumnezeu ar putea fi
pentru ei. A mânca n-a fost esența răului deoarece înainte de a mânca deja își pierduseră 
gustul pentru Dumnezeu.
Și acesta e ultrajul cel mai mare din Univers, conform lui Ieremia.
Au preferat altceva - și aceasta e esența supremă a răului.
Cineva ar putea zice, eu mi-am spus: Stai un pic! Oare nu rebeliunea împotriva autorității lui Dumnezeu
e o problemă mai adâncă și mai primară decât preferința unui fruct față de Dumnezeu?
Am fost învățat că n-au ascultat. Punct!
Nu!
Neascultarea față de porunca lui Dumnezeu nu este mai fundamentală, nu este mai esențială decât
ceea ce au dorit ei mai presus de Dumnezeu.
Și iată de ce accentuez aceasta.
Atât timp cât vezi ținerea poruncilor ca esența binelui și încălcarea poruncilor ca și esența răului,
nu vei cunoaște niciodată de ce faci ceea ce faci, nu vei ști niciodată cine ești,
nu vei vedea niciodată măreția maiestății lui Dumnezeu, nu vei vedea niciodată plinătatea triumfului
lui Hristos, nu vei ști niciodată ce înseamnă gloria vieții creștine, dacă ai redus pur și simplu
răul la încălcarea poruncilor și binele la păzirea poruncilor.
Nu este esența! Este un rezultat, e supraplinul, e roada acestui puț otrăvit al preferării oricărui
lucru mai mult decât Dumnezeu.
Haideți să ne gândim la aceasta în felul următor, căci vreau să înțelegeți lucrul acesta.
Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu, delectarea în caracterul lui Dumnezeu.
Ați înțeles acestea două?
Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu și delectarea în Dumnezeu, în caracterul lui Dumnezeu.
Care din acestea e mai esențială?
Care din acestea e la rădăcina celeilalte?
Dumnezeu a schimbat delectarea în caracterul Său într-o poruncă - Ps. 37:4 - „Domnul să-ţi fie desfătarea.”
Deci acum ai o poruncă să simți lucrul acesta.
Dumnezeu nu ia lucruri neutre sau lucruri rele ca să le facă bune, preschimbându-le în porunci.
Prin însăși natura Lui și prin frumusețea și valoarea Sa supremă, este bine să te delectezi în El
mai presus de orice lucru și de aceea este o poruncă.
Dumnezeu nu ia lucruri neutre sau rele la întâmplare și să zică, „Cred că voi face lucrul acesta bun”
apoi să creeze o poruncă pentru el, iar noi suntem în acest lucru extern lui Dumnezeu.
„O, am o poruncă pentru aceasta, deci trebuie să fie ceva bun.”
Nici măcar nu știi ce înseamnă binele dacă gândești în modul acesta despre moralitate.
Tot așa și cu răul.
Neascultarea de Dumnezeu și a prefera alte lucruri față de Dumnezeu. Care e mai de bază, care e
mai supremă?
Dumnezeu a luat preferarea altor lucruri în afara Lui și a preschimbat-o într-o poruncă:
„Să nu ai alți dumnezei afară de Mine.”
Trebuie să Mă prețuiești mai mult decât orice, să Mă iubești mai mult decât pe oricine.
Domnul Isus a spus același lucru: „Cine iubește pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine nu este
vrednic de Mine; și oricine iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.”
Este o poruncă: trebuie să te delectezi în Dumnezeu, trebuie să te delectezi în Isus, să te bucuri
de Isus, să fii satisfăcut în Isus mai mult decât te delectezi în orice altceva.
E o poruncă. Acum vă întreb:
A preschimbat Dumnezeu răul preferării altor lucruri față de El, a preschimbat El acest rău în rău
făcând din aceasta o poruncă?
Nu!
A fost deja rău înainte de a exista vreo poruncă de vreun fel oriunde în Univers.
A fost rău a prefera orice lui Dumnezeu.
Dar acum se întâmplă că e în Biblie ca să ne ajute, că e interzis.
Dacă nu treci dincolo de porunci, la realitate...
Deci, nu.
Neascultarea sau încălcarea legii nu este esența supremă a răului.
Apostolul Pavel a pus-o în felul următor, în Romani 3:20 - „prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.”
Deci Legea nu face ca păcatul să fie păcat. E deja acolo, în tine, în mine, în dorințele noastre.
Vreau alte lucruri mai mult decât pe Dumnezeu.
Îmi plac alți oameni mai mult decât Dumnezeu.
Aceasta e esența supremă a răului.
Aceasta dă naștere la tot răul.
Încă un text ca să testăm dacă suntem pe calea bună.
Romani 3 și Romani 1.
Un verset foarte familiar în Romani 3:23 - „Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.”
Ce înseamnă aceasta?
Haideți să luăm înțelesul cel mai evident.
Pavel definește păcatul, sau răul, nu în relație cu oamenii, ci în relație cu Dumnezeu, nu-i așa?
Acesta e înțelesul.
„Toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.”
Păcatul rănește pe oameni, distruge pe oameni, distruge lumea.
Aceasta nu este esența păcatului.
Mult mai rău și mult mai adânc este faptul că există o preferință pentru noi înșine și ceea ce vrem noi
mai mult decât Îl vrem pe Dumnezeu.
Este aceasta interpretarea corectă a versetului din Romani 3:23?
„Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.”
Ce înseamnă a fi lipsiți?
Cred că explicația cea mai bună pentru Romani 3:23 este Romani 1:23. Ușor de memorat.
1:23 definește 3:23.
Vreau să citesc versetele 21 la 23 din Romani 1. Priviți la explicație.
„Măcar că au cunoscut pe Dumnezeu,” - vorbește despre toți din toată lumea -
„măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la 
gânduri deșarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înebunit,
şi” - acuma vine - „au schimbat” - aceasta ar trebui să vă aducă aminte de Ieremia 13:11 sau 2:11 -
„au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace 
cu patru picioare şi târâtoare.”
Deci întunericul răului se vede aici în schimbarea făcută - deci am slava lui Dumnezeu ca și comoara mea, posibil,
și contemplez valoarea ei, frumusețea ei, calitățile ei satisfăcătoare, dar spun, „nu, o schimb cu
ceea ce a făcut El, orice a făcut El, orice lucru bun sau rău, atât timp cât nu este El.”)
Când 3:23 spune că „toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu” cred că înseamnă că
sunt lipsiți de a prețui gloria lui Dumnezeu conform valorii ei, căci aceasta spune 1:23 că facem.
Deci vi se oferă tuturor, veniți într-o lume care radiază de slava lui Dumnezeu.
„Cerurile spun slava lui Dumnezeu.”
Vii la servicii ale Bisericii care-L înalță pe Isus Hristos ca suprem de glorios și esența supremă a 
răului e că guști aceasta și mergi de-acolo preferând alte lucruri.
Aceasta e esența supremă a răului.
Deci iată concluzia mea:
Esența supremă a păcatului în Romani 1 este a nu prețui slava lui Dumnezeu mai presus de orice altceva.
Esența răului în Ieremia 2 este a nu găsi izvorul apelor vii suprem de satisfăcător.
Esența supremă a răului în grădina Edenului n-a fost mâncatul fructului.
Au căzut înainte de aceasta.
Este pierderea gustului pentru Dumnezeu ca și viață și bucurie atotsatisfăcătoare și preferința pentru
ceea ce îmi poate da acest pom.
Vreau aceasta mai mult decât Îl vreau pe El.
Aceasta e esența supremă a răului. Punct - în afară de cazul când nu înțeleg deloc Biblia.
Și trebuie să vă împăcați acum cu faptul dacă sunteți de acord cu aceste 3 lucuri, căci e ceva
foarte important, e ceva uriaș.
Și acum urmează cele 3 aplicații, în încheiere.
Am argumentat, am spus că motivul pentru care vorbesc despre acest lucru la „Passion” e că până nu vezi
și nu urăști faptul că esența supremă a răului în viața ta e să preferi orice mai mult decât pe 
Dumnezeu - până nu vezi asta și nu te scoli dimineața urând lucrul acesta, sau te culci urându-l,
vei nesocoti măreția lui Dumnezeu, vei diminua triumful lui Hristos, vei goli viața creștină de slava ei.
Haideți să le luăm pe rând și să vedem de ce. De ce e așa?
De ce eșecul în a vedea și a urî esența răului rezultă în a nu-L mări pe Dumnezeu - numărul 1.
Pentru că măreția maiestății lui Dumnezeu este mărită nu prin eforturi goale de a ține porunci.
Toate religiile fac aceasta, dar asta nu-L face pe Dumnezeu să arate măreț, ci te face pe tine să
arăți moral.
Mai degrabă măreția maiestății lui Dumnezeu este înălțată atunci când ești satisfăcut în El mai mult
decât orice altceva, mai ales atunci când treci prin suferințe.
Deci ce vreau să spun aici e că nu vei simți niciodată aceasta, nu-ți vei devota niciodată viața pentru
a-L mări pe Dumnezeu fiind satisfăcut în El până când nu vezi că esența supremă a răului este eșecul
în a fi satisfăcut în Dumnezeu.
Mă întreb câți dintre voi încercați să fiți buni fără a fi atenți la aceasta.
Vă luptați lupta la nivelul faptelor tot timpul.
O, n-ar trebui să fac asta, sau ar trebui să fac cealaltă, sau mai mult din asta, mai puțin din cealaltă.
Satana trebuie că râde în ascuns de faptul că vă luptați pe un front unde nu puteți avea succes niciodată.
Bătălia e în interior, adânc, aici.
Ce iubești, ce prețuiești, ce te satisface?
Lupți bătălia asta? Aceasta e bătălia care dă naștere la tot ce este bun și omoară tot ce e rău.
Deci motivul de a vorbi la „Passion” despre esența supremă a răului e că „Passion” are ca temă măreția
lui Dumnezeu și nu vei aprecia măreția lui Dumnezeu până când nu știi și nu urăști faptul că esența
supremă a răului este a prefera orice în afară de Dumnezeu.
2. Triumful lui Hristos.
Până când nu știi și nu urăști în inima ta esența supremă a răului, vei diminua ceea ce Hristos
a realizat atunci când a murit și a înviat.
O vei face.
Haideți să punem întrebarea: Ce a realizat El?
Căci nu vrei să diminuezi aceasta, nu-i așa?
Nu vrei să diminuezi ceea ce a realizat El când a murit și a înviat.
Haideți să numim lucrurile acestea.
Iată ce a realizat: iertarea păcatelor pentru poporul Său, înlăturarea mâniei lui Dumnezeu de la poporul
Său, zdrobirea morții și a diavolului, eliberarea de la iad și suferință veșnică, învierea trupurilor
noastre într-o zi, vindecarea oricărei boli și dizabilități fizice sau mintale, intrarea în cerul și
pământul nou.
El a cumpărat acestea, e o lucrare terminată, toți care sunt în El au lucurile acestea.
Însă acesta nu e lucrul suprem pentru care a murit.
Cum poți spune asta?
Cum poți spune că iertarea de păcate, înlăturarea mâniei, zdrobirea diavolului, eliberarea de iad,
învierea trupurilor noastre, vindecarea oricărei boli, intrarea în cer nu sunt motivul suprem
pentru care a murit?
1 Petru 3:18 spune în felul următor: „Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel 
neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu.”
Să-L vedem pe Dumnezeu, să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să ne bucurăm de Dumnezeu, să-L prețuim pe Dumnezeu,
să-L reflectăm pe Dumnezeu.
Te-ai gândit vreodată de ce vrei să ai păcatele iertate, de ce vrei ca mânia să fie înlăturată,
de ce vrei neprihănirea să-ți fie atribuită, de ce vrei să scapi din ghiara diavolului, de ce vrei
să fii salvat de iad, de ce vrei un trup nou și perfect?
Există un fel de a răspunde la aceste întrebări care te condamnă.
Cine nu vrea? Nu trebuie să fii mântuit ca să vrei lucrurile acestea.
Numai un idiot n-ar vrea să scape de iad. Idioții nu sunt creștini.
Deci pentru ce sunt acestea? Toate sunt pentru a ne aduce la Dumnezeu care e motivul suprem pentru carea murit - și toate acestea sunt mijloace, lucruri care înlătură obstacolele din calea apropierii noastre
de Dumnezeu. El vrea să ne aducă la Dumnezeu, în a cui prezență sunt bucurii depline și desfătări 
veșnice la dreapta Lui.
Și nu vei vedea și nu vei savura niciodată acestea ca și triumful suprem al crucii dacă nu recunoști
și nu urăști faptul că răul suprem, esența supremă a răului în viața ta este a prefera orice mai mult
decât Dumnezeu.
În final, numărul 3.
Deci am vorbit despre maiestatea lui Dumnezeu și de ce trebuie să cunoști esența supremă a răului
dacă e să te bucuri de maiestatea Lui și de triumful lui Hristos și de ce trebuie să cunoști esența 
supremă a răului ca să nu diminuezi triumful Lui și să-L schimbi într-un mijloc de a scăpa de iad
în loc de a intra în prezența Lui cu bucurie.
Nu vei ajunge niciodată acolo, nu vei iubi niciodată aceasta pentru acest motiv, nu vei sărbători
și nu vei spune și altora despre aceasta din acest motiv, nu din celelalte, până nu urăși faptul
că tu nu ești așa.
Nimeni nu este, în afară de o minune.
Deci ce vreau să spun în al 3-lea și ultimul rând, ce vreau să spun zicând că dacă nu vezi și nu urăști
esența supremă a răului ca fiind preferarea oricărui lucru mai presus de Dumnezeu, dacă nu vezi aceasta,
vei goli viața creștină de slava ei.
Tot ce face viața creștină să fie frumoasă pentru Dumnezeu, plăcută lui Dumnezeu, cu adevărat frumoasă
în lumea aceasta.
Ce iubesc despre „Passion” e că sărbătorește un Dumnezeu maiestuous, sfânt, glorios, drept, frumos
și pe Fiul Său, prin Duhul Sfânt, și se transmite prin cuvintele cântărilor și diferitele proiecte 
către o lume care e oarbă la aceasta, iar voi deveniți vederea care lucrează în ea.
Despre aceasta vorbesc.
De ce nu poți fi acest fel de creștin până nu vezi și urăști esența supremă a răului?
Există o presiune enormă astăzi pe tine, pe fiecare din noi, fiind o generație saturată de mass-media,
există o presiune enormă să gândești despre bine (verificați și vedeți dacă e adevărat), să gândești
despre bine, opusul răului, în feluri care n-au nimic de-a face cu Dumnezeu.
Gândiți-vă acum - numesc lucrul acesta bun, acela bun, celălalt bun, dar Dumnezeu nici măcar nu e în
mintea ta când le spui. Și la fel gândește lumea.
Deci Îl poți scoate afară pe Dumnezeu, pe Fiul Său, poți scoate afară o inimă care e dependentă de
Dumnezeu și se delectează în Dumnezeu, să scoți toate acestea afară și totuși să ai binele.
Ascultați ce spune apostolul Pavel în Romani 14:23 - „Tot ce nu vine din încredinţare, e păcat.”
E devastator pentru fiecare din lume.
Orice acțiune, orice atitudine care nu vine din încredințare (credință în trad. engleză, n. tr.) e păcat.
Iată cum pune Evrei lucrurile, în 11:6 - „fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui!” 
Deci la acest ultim punct întreb, „Ok, care e slava vieții creștine?”
Și Pavel și scriitorul către Evrei spun că viața ta e păcat și nu place lui Dumnezeu dacă nu ai
credință, adică dacă nu-L îmbrățișezi pe Dumnezeu ca suprem de valoros.
Nu reduce credința la afirmații și propoziții care și Satana știe că sunt adevărate.
Credința e primirea și îmbrățișarea a tot ceea ce Dumnezeu e pentru noi în Isus, cu o mulțumire
liniștită și cu o bucurie că El este totul.
Și Pavel și Evrei spun că acolo unde nu se întâmplă aceasta, viața este rea, păcătoasă.
Acest lucru e pe cât de radical se poate.
Majoritatea dintre voi probabil că nu credeți aceasta.
Fără credință nu poți să placi lui Dumnezeu.
Care a fost esența supremă a fariseilor? Păcatul.
Mâncau casele văduvelor, disprețuiau pe păcătoși, distorsionau Legea, exploatau pe cei săraci,
n-aveau milă, neglijau dreptatea, L-au omorât pe Fiul lui Dumnezeu.
Aceasta a fost esența răului lor?
Nu! Esența răului lor este că ei au iubit banii - aceasta spune în Luca 16:14 - și în al 2-lea rând 
iubeau laudele oamenilor.
Și din această cloacă de a prefera laudele oamenilor și ce pot cumpăra banii, în loc de de a-L prefera pe 
Dumnezeul harului, de-acolo a venit tot răul din viața lor.
Noi urâm aceasta la ei, dar acum, la final, ne vom cerceta?
Vei analiza inima ta?
Vei ajunge la rădăcina a ceea ce este esența supremă a răului în viața ta?
Voi încheia cu un rezumat.
Esența supremă a răului este pierderea gustului pentru Dumnezeu ca și viața și bucuria noastră atotsatisfăcătoare,
sau, reversul monedei, esența supremă a răului este o preferință pentru alte lucruri, alte persoane,
orice e creat, mai presus de Dumnezeu.
Aceasta e esența supremă a răului din punct de vedere biblic.
Deci vă implor să vă întăriți fața ca și cremenea împotriva acestei esențe supreme a răului.
Vreau să știți și să urâți aceasta cu privire la voi înșivă și cu privire la lume, cu privire la mine,
și vreau și vă cer, vă implor și mă voi ruga pentru voi, să petreceți restul vieții crescând în 
extazul cumpărat cu sânge, de a-L prețui pe Dumnezeu mai mult decât orice altceva.
Deci urăște păcatul în propria inimă și dă-te pe tine însuți, mergând la Hristos și îmbrățișând,
îmbrățișând alternativa esenței supreme a răului, adică „îmi voi găsi comoara în Hristos mai presus
decât orice altceva.”
Și dacă faci aceasta, măreția lui Dumnezeu va fi mărită prin bucuria ta în Dumnezeu.
Și dacă faci aceasta, triumful real, suprem, al lui Hristos în moartea și învierea Sa, nu va fi diminuat
ci va fi slăvit atunci când se împlinește prin bucuria ta în prezența lui Dumnezeu
și viața ta, viața ta pe pământ va străluci în lume cu o mie de fapte cu adevărat bune.