Haideți să ne rugăm.
Tată, dedesubtul tuturor poveștilor noastre există mister și doar tu și Verna l-ai știut.
A fost o persoană distrusă în multe feluri, dar ceea ce a făcut cu această stare frântă a fost
uimitor pentru noi.
Mulți oameni nu știau ce să facă în jurul ei și viața ei a fost de multe ori singuratică, din această
cauză - dar ceea ce a făcut cu această singurătate a fost uimitor pentru noi.
De multe ori m-a făcut să mă rușinez.
Deci aduc laudă misterului a ceea ce a fost ea, ceea ce nimeni n-a înțeles, în afară de Tine
și Tu ai fost destul, ai fost prețios.
„Iubitul meu Domn Isus” zicea ea.
Deci Te rugăm să primești lauda noastră în acest serviciu, pentru harul Tău în viața ei și 
ajută-ne să Te onorăm pe Tine și să aducem omagiu potrivit pentru ea.
Te rog aceasta în Numele Domnului Isus. Amin.
Când am fost pastor aici, au fost multe dăți când m-am gândit la înmormântarea sorei Verna și cum va fi.
Cred că a fost o zi, cam cu 20 de ani în urmă, când, dacă ar fi murit, această sală ar fi fost 
aproape plină, căci cu cât trăim mai mult, cu atât trăim mai mult decât cei care ne cunosc.
Cu cât trăim mai mult după un anumit punct (cred că în jur de 60 de ani), cu cât trăiești mai mult
de 60 de ani, cu atât mai mică va fi înmormântarea ta.
Până la 60 de ani probabil că ești cunoscut, iubit, admirat și oamenii simt responsabilitate, iar
apoi începi să apui și în cele din urmă te ofilești într-un azil de bătrâni, iar apoi...
câțiva oameni minunați vin la înmormântare.
Când m-am retras din pastorat acum 3-4 ani, m-am gândit, „Ei bine, poate că nu voi fi la înmormântarea
Vernei, poate Jason va face aceasta, așa că atunci când Keith m-a sunat, am apucat oportunitatea
și am zis, „Da, bineînțeles, am visat că voi face lucrul acesta.”  
Vreau să vorbesc despre această femeie, vreau să predic Cuvântul lui Dumnezeu câteva minute 
amintindu-ne de ea.
Și poate vă întrebați, „De ce oare? A fost cam stângace. De ce ai vrea să faci aceasta?
De ce a fost atât de specială?”
Timp de 33 de ani cât am slujit aici, în afară de personalul bisericii, cărarea nimănui nu s-a încrucișat
mai mult cu a mea decât Verna.
A fost un „mobilier mobil”, la fel ca și stâlpii de lemn de-aici, însă se mișca.
Însă nu întotdeauna se mișca. Mai des era într-un colț, în colțul acela, pe unul din scaunele 
comfortabile, și știți ce făcea?
Era aplecată peste o Biblie mare în poala ei, de te miri cum o putea căra - și întotdeauna citea,
citea Biblia.
Mai personal decât aceasta, am făcut niște calcule. S-ar putea să vă uimească, dar cred că sunt corecte.
În ultimii 36 de ani cât am cunoscut-o pe Verna (eu am venit în 1980 și ea era deja aici).
în ultimii 36 de ani de când am cunoscut-o pe Verna, n-am petrecut mai mult timp împreună în rugăciune
cu nimeni, nici din personal, nici din familie decât cu Verna.
Deci eu și Verna, mai mult decât oricine altcineva.
Motivul pentru aceasta e că vreme îndelungată din viața Bisericii noastre aveam 5 timpuri de rugăciune
de 30 de minute - marți dimineața, vinerea dimineața, miercurea seara, sâmbătă seara înainte de serviciu
și unul sau două duminica dimineața înainte de servicii.
Eu am fost la toate și Verna a fost la majoritatea din ele.
Alți oameni au venit și s-au dus, așa că au fost multe ore petrecute cu voi, însă Verna a fost atât
de prezentă încât n-am petrecut mai mult timp în rugăciune cu nimeni din viața mea decât cu Verna,
ceea ce e o declarație uimitoare pentru un pastor de 71 de ani.
Lucruri se întâmplă în interiorul tău - da, se întâmplă, nu le faci să se întâmple, în timpul a 30
de ani de rugăciune împreună cu cineva.
Îi poți completa rugăciunile știi exact ce se va ruga, s-a rugat lucrul acela de 1000 de ori.
S-ar putea să folosească o expresie puțin diferită aici, sau un cuvânt drăgăstos un pic diferit la 
adresa Domnului Isus, ordinea s-ar putea să se schimbe un pic...
Dar nu conta, căci ea era acolo și era în contact cu Dumnezeu cel Viu.
Știți, unii oameni sunt alcătuiți în așa fel (nu doar cei de tipul Vernei, ci și alții care sunt mai
„obișnuiți”), sunt alcătuiți în așa fel încât le este mai ușor să-și exprime afecțiunea pentru Isus
în rugăciune decât când te privesc în față.
N-am auzit-o niciodată pe Verna lăudându-L pe Domnul Isus în fața mea.
Niciodată nu s-a uitat la mine și să spună, „Nu-i așa că Domnul e bun, pastor John?”
Nu putea face aceasta, era ceva prea normal. Ea nu era normală.
Dar când avea capul aplecat și începea să vorbească Domnului, n-am auzit pe nimeni din această Biserică
să folosească niște cuvinte mai afectuoase față de Domnul Isus.
Așa suntem, oamenii sunt diferiți în felul în care putem exprima altora sau Domnului ceea ce simțim.
Au fost și alte motive pentru care am vrut să fac lucrul acesta.
Verna a iubit-o pe soția mea, Noelle, care stă acolo.
A iubit-o. Mă gândeam, „De ce o iubești pe soția mea atât de mult? Nu-i așa de specială.”
O știu pe soția mea.
Verna a adorat-o pe Noelle. Folosea cuvinte extraordinare pentru ea, mă făcea să vreau să-mi iubesc
mai mult soția. Nu știu de ce aceasta, poate ceva în legătură cu „prima doamnă,” însă tot repeta
în fața ei și mi-a spus și mie.
Și bineînțeles că-i știa pe toți 5 copii ai mei pe nume și întreba cum erau.
Am fost plecați timp de 3 ani, am venit din Tennessee și ne-am dus la Seer, iar ea întreba cum
sunt copiii mei, pe nume. E incredibil!
Nimeni nu face lucrul acesta.
Ei bine, știți că ea o făcea.
Deci era acea dimensiune personală, de familie.
Iată ceva ce nimeni nu menționează, căci nu aveți curajul. Bineînțeles că ai zis că venea de fiecare
dată când era ceva eveniment. Dacă era mâncare, venea și ea, căci Verna mânca la biserică.
N-avea multă mâncare dincolo, vizavi de parcare.
Ea mânca aici - la nunți, la înmormântări, joia seara, și mergea în bucătărie, cerându-mi să descui ușa
ca să ia laptele și morcovii. Copiii mei credeau că e o hoață și le-am scris mesaj că a murit 
și fiecare mi-a scris înapoi poveștile lor despre Verna în ultimele zile.
Barnabas și-a adus aminte că ea lua morcovi din bucătărie și credea că lucrul acesta nu e bine.
Iată ce le-am zis: am zis, „Uite, știu câteva lucruri pe care voi nu le știți și pe care unii dintre voi
s-ar putea să le știe, iar alții nu, însă eu știu aceasta: de mai multe ori Verna mi-a înmânat 
salariul ei integral, când lucra ca bucătărească, cecul ei integral, pentru Biserică - nu 10%, ci 
100%, zicând, „Poți să ai grijă să ajungă acolo unde trebuie?”  
Și a făcut aceasta de mai multe ori, până când contabilii mi-au spus că n-ar trebui să fac aceasta
căci voi ajunge să am probleme, fiind omul de la mijloc, care gestionează acei bani.
Și atunci, dacă Verna îmi dădea cecul, spuneam, „Verna, nu-l pot lua, dă-l la Jobi, de la etaj.”
Nu știu dacă înțelegea cum trebuie, dar cred că în mintea ei era, „Eu îmi dau toți banii Bisericii,
așa că voi mânca aici.”
Niciodată nu m-am ofticat pe Verna că lua din laptele nostru.
Campton Turner mi-a adus aminte de încă un lucru - n-o să vă vină să credeți.
Ați avea curajul... (sunt sigur că mulți ați făcut-o) - o invitam pe Verna la noi de Crăciun și de
Ziua Mulțumirii. Mânca într-un fel ciudat și toți se așteptau să nu facă lucrurile în mod normal,
ci să fie undeva în fundal, să mănânce și să stea liniștită.
Ne jucam jocul „Șarade” cu titluri de cântări (de exemplu „O, de-aș avea eu limbi o mie”) și Campton își
aduce aminte că Verna se juca șarade cu titluri de cântări acasă la Piper.
Imaginați-vă cum arăta lucrul acesta. Nu era proastă, ci era foarte inteligentă - avea nota 10 pe oriunde
făcea cursuri- dar avea nevoie să i se dea o șansă, să iasă din găoacea ei.
Mulțumesc, Doamne, că acum îi dai toate șansele.
Deci acestea sunt câteva motive, nu toate, pentru care am vrut să fiu parte din serviciul acesta.
Ceea ce aș vrea să fac în următoarele 10-15 minute e să trecem la Psalmul 71 și să-i îndemnăm pe cei
ce trăiesc, care sunt aproape să treacă prin anotimpul prin care a trecut ea.
Știu că unii sunteți mai tineri și nu vă gândiți la aceste lucruri atât de des cum ne gândim noi care
avem peste 70 de ani, dar fiecare din voi, dacă nu muriți dintr-o dată, veți îmbrătrâni și veți trece
prin acest ultim anotimp.
Și acest psalm este despre un om bătrân care este în acest anotimp și ne vorbește despre cum este,
și cred că Verna ar aproba dacă nu mi-aș petrece tot timpul vorbind despre ea, ci vorbind despre
lucrurile prin care a trecut, să dau o perspectivă biblică asupra acestui lucru și să-i ajut pe 
cei ce vor veni la înmormântarea mea să trăiască și să moară bine.
Deci acesta e planul meu pentru minutele următoare.
Și motivul pentru care m-am gândit să fac aceasta e că, citind Psalmul 71 (Campton mi l-a citat în 
e-mailul care mi l-a trimis) - de la versetul 8 spune, „Să mi se umple gura de laudele Tale şi în fiecare 
zi să Te slăvească! Nu mă lepăda la vremea bătrâneţii, când mi se duc puterile, nu mă părăsi!”
Sau, din nou, în versetul 17 - „Dumnezeule, Tu m-ai învăţat din tinereţe, şi până acum eu vestesc 
minunile Tale. Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la bătrâneţe cărunte, ca să vestesc tăria Ta neamului de 
acum şi puterea Ta neamului de oameni care va veni!”
Mi-am amintit acum de altceva, citind aceste lucruri.
Verna n-a avut sensibilități sociale cu privire la a intra ușor într-o conversație despre Domnul Isus.
O invitam la cină și erau și alți oaspeți acolo. Ea se ducea la ei și-i întreba, „Ești născut din nou?”
„Poftim?”
Priveam și mă gândeam, „Doamne, fă-mă mai mult asemenea ei, să trec direct la subiect.
E adevăr la mijloc aici - e în joc raiul și iadul, lucrurile mari din viață la care nu ajungem niciodată.
Să începem de-aici: Ești născut din nou? Îl cunoști pe Isus al meu?”
„Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la bătrâneţe cărunte, ca să vestesc” - să vestec la cină acasă la Piper,
către musafirii lui - puterea lui Dumnezeu.
Aș putea petrece timpul vorbind despre adevărurile glorioase cu privire la Verna chiar acum.
N-o voi face, dar voi înșira câteva.
Aș putea vorbi despre faptul că, chiar acum, Verna e mai vie decât oricare dintre noi - chiar acum,
când vorbesc. Nu mai are vreo durere sau discomfort în degetele ei noduroase.
Are o cântare minunată pe buze și știe exact cum să se comporte acum, știe cum să vorbească cu oricine,
nu e deloc nesincronizată cu Cerul, a încetat complet să păcătuiască, atitutidea, cuvintele și faptele
ei sunt perfecte de-acum (nu va mai face niciodată vreo greșeală, nu va mai păcătui vreodată)
și poate cea mai bună, nu mai vede ca într-o oglindă întunecată, ci față în față, iar Domnul Isus la care
s-a rugat și ale cărui cuvinte îi umpleau inima e prezent.
Nu știu cum se făcea, dar n-am auzit-o niciodată citând ceva de la apostolul Pavel.
Ea întotdeauna citea Evangheliile.
Era fixată pe Domnul Isus și povestirile cu privire la El și cuvintele Lui.
Sunt sigur că citea toată Biblia, inclusiv epistolele apostolului Pavel, dar era ceva cu privire la 
Domnul Isus - felul cum o zicea, felul cum vorbea despre El...
Știa Evanghelia după Ioan, a recitat în sala aceea 9 capitole din Evanghelia după Ioan pe de rost
într-o duminică seara, la o întâlnire cu temă de artă - poezie, muzică - și au invitat-o să vină să
spună Evanghelia după Ioan - dar au oprit-o înainte de-a termina, căci ar fi durat prea lung.
Probabil ar fi putut-o spune pe toată, și nu e ceva ușor.
Deci acum e în prezența Lui, nu doar citește Cartea Lui, ci e în prezența Sa.
În prima parte a vieții - știți ce trebuie ca să fii de succes? Energie.
Dacă ești leneș și nu te poți scula din pat și treci letargic prin viață, e greu să fii mamă, e greu să
fii tată, e greu să ai o carieră. Deci energia în prima parte din viață e necesară pentru succes.
Spre sfârșitul vieții energia nu e o nevoie mare.
Vine o zi când nu vei putea să te dai jos din pat, dar totuși să fii de succes.
Ce îți trebuie pentru a avea succes nu e energie în ultimii ani, ci Cuvântul lui Dumnezeu și harul
lui Dumnezeu peste viața ta.
Deci haideți să luăm Cuvântul lui Dumnezeu și harul lui Dumnezeu în Psalmul 71 și vă voi da 7 îndemnuri
rapide, foarte rapide, ca să învățăm din psalm cum să fim pe măsură ce îmbătrânim.
1. Haideți să hotărâm să ne refugiem în Dumnezeu mai degrabă decât să ne ofensăm de necazurile noastre.
Versetul 1 - „Fii o stâncă de adăpost pentru mine, unde să pot fugi totdeauna!”
Dacă uiți că ești în siguranță în Dumnezeu, că El e un scut în jurul tău, dacă uiți că ești într-un 
refugiu solid, de neclintit, plin de Dumnezeu, atunci te vei supăra pe necazurile tale,
vei fi un cârtitor - și n-ai vrea să îmbătrânești plângându-te.
Nu e un mod bun de a pregăti pentru Domnul Isus, nu e o mărturie bună pe pământ și te face să fii
nefericit tu și cei din jurul tău. Și toți suntem înclinați să ne plângem, iar modul de nu fi
așa, printre altele, este a iubi faptul că ai un refugiu și că te simți sigur în Domnul Isus.
Verna a avut multe nevoi, dar nu se plângea, cel puțin în prezența mea.
Nu se tot plângea despre cum merg lucrurile în biserica asta.
2. Haideți să ne hotărâm să ne amintim cu uimire și mulțumire miile de ori când ne-am sprijinit pe 
Dumnezeu din tinerețea noastră.
Haideți să ne amintim cu uimire și mulțumire miile de ori când ne-am sprijinit pe Dumnezeu
din tinerețea noastră.
Versetul 5 - „Căci Tu eşti nădejdea mea, Doamne, Dumnezeule! În Tine mă încred din tinereţea mea.”
Psalmistul spune că de la naștere, toată viața s-a sprijinit pe Domnul.
Cu cât te simți mai nevoiaș, cu atât știi că trebuie să faci asta mai mult.
Versetul 17 - „Dumnezeule, Tu m-ai învăţat din tinereţe, şi până acum eu vestesc minunile Tale.”
Deci ne încredem în El, suntem învățați de El din tinerețe.
Haideți să hotărâm să ne amintim lucrul acesta, să ne amintim sutele și miile de ori când ne-am sprijinit
pe Domnul și El a fost acolo ca o stâncă pe care să te sprijinești - și am căutat sfatul Lui, căci 
nu știam ce să facem în deciziile oribile pe care trebuia să le facem.
Și El ne-a învățat și ne-a sfătuit inimile.
3. Haideți să hotărâm să vorbim cu Dumnezeu tot mai mult despre toată măreția Sa, până nu mai rămâne
loc în gura noastră pentru cârtire.
Acesta e încă un mod de a nu cârti - umple-ți gura cu măreția Lui.
Versetul 6 - „pe Tine Te laud fără încetare.”
Versetul 14 - „Te voi lăuda tot mai mult.”
Ceea ce înseamnă că, cu cât trăiești mai mult, cu atât trebuie să-L lauzi mai mult.
Nu-i așa? Nu asta spune?
El îmbătrânea și spune, „Te voi lăuda tot mai mult,”  ceea ce e contraintuitiv, căci cu cât trăiești
mai mult, cu atât devii mai slab, cu atâta ai mai multe dureri și cu atâta devine mintea ta mai
puțin fertilă - și de aceea te gândești „Îl voi lăuda din ce în ce mai puțin.”
Nu fă asta!
Lauda nu e grea - o poți face cu mintea și nici măcar nu e nevoie să ajungă în gura ta.
Deci haideți să hotărâm să punem în practică versetul 6 și versetul 14 - „Te voi lăuda tot mai mult.”
Oamenii care laudă tot mai mult sunt oamenii cei mai sănătoși, cei mai fericiți, cei mai folositori,
oamenii în jurul cărora vrei să fii, chiar atunci când sunt bătrâni.
Dar cârtitorii și cei ce se plâng vrei să-i eviți - și de aceea aceștia devin singuratici.
Cei ce se tot plâng devin oameni singuratici și nu vrei să fii singuratic la bătrânețe, ci vrei
ca oamenii să te caute.
4. Haideți să hotărâm a fi oameni cu o nădejde solidă, nebiruită și să nu disperăm, chiar la un azil
de bătrâni, sau chiar dacă trăim mai mult decât toți prietenii noștri.
Versetul 14 - „Şi eu voi nădăjdui pururea.”
Acest lucru nu va fi ușor, nu e niciodată ușor.
N-a fost ușor pentru Verna și nu va fi ușor pentru tine sau pentru mine, căci noi vom ajunge în punctul
în care ne simțim nefolositori - prea slabi pentru a face ceva bun pentru cineva.
Toată viața ne-a fost clădită pe a face bine oamenilor, iar ei să aprecieze aceasta, însă lucrul
acesta va dispărea.
Și ispita va fi uriașă să deznădăjduiești la urmă.
Viața se va simți ca o gaură mare și goală.
Deci vă implor - acest psalmist îmbrătrânea și spune în versetul 14, „eu voi nădăjdui pururea.”
Petru a spus, „De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji, şi puneţi-vă toată nădejdea în 
harul, care vă va fi adus, la arătarea lui Isus Hristos.”
Domnul Isus le-a spus ucenicilor că trebuie să se roage necurmat și să nu se lase.
Apostolul Pavel știa la ce mă refer, căci a zis, „De aceea, noi nu cădem de oboseală.
Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinlăuntru se înoieşte din zi în zi.
Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd,
sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.”
De aceea nu vom cădea de oboseală, a spus el, în ciuda trecerii și deteriorării acestor trupuri bătrâne.
5. Haideți să hotărâm să facem tot posibilul ca să găsim oameni la care să le spunem despre lucrările
minunate ale lui Dumnezeu pentru mântuire.
Dacă e azil de bătrâni, s-o facem acolo, sau la vecini, sau la școală.
Aceste lucrări salvatoare nu se termină niciodată, ci sunt inumerabile.
Priviți versetul 15- „Gura mea va vesti, zi de zi, dreptatea şi mântuirea Ta, căci nu-i cunosc marginile.”
Ai putea vorbi toată ziua despre lucrările lui Dumnezeu, căci sunt atât de multe încât nu le poți număra.
Sau versetul 18 - „ca să vestesc tăria Ta neamului de acum şi puterea Ta neamului de oameni care va veni!”
Vă implor să nu gândiți, „O, tinerețea mea, când am fost mai atractiv, mai articulat, mai energic,
mai creativ, aveam mai mult curaj să spun cuiva despre lucrările mărețe ale lui Dumnezeu din viața mea,
din Biblie, sau din istorie. Astăzi sunt încet, cuvintele mele nu vin așa ușor și nu simt că sunt un
exemplu bun~& ,"_~ și așa te retragi...
El n-a făcut-o și nici tu nu trebuie s-o faci.
L-am întrebat odată pe tatăl meu (am scris că tatăl meu era cel mai fericit bărbat pe care l-am cunoscut,
am zis asta de multe ori), și l-am întrebat odată, „Tată, care ai spune, într-un cuvânt, că e cheia
pentru o viață întreagă (50 de ani de slujire, în cazul tău) de fericire?”
Nici n-a ezitat, zicând, „Spune cuiva despre Domnul Isus.”
Nu m-am așteptat la asta.
Și știți asta, știți acest lucru.
Cele câteva ori când ați avut acel moment prețios când ați primit și apoi s-a revărsat mai departe,
pentru aceasta ați fost făcuți.
Pentru aceasta au fost făcute creierul, gura, mâinile - să primească haruri nemăsurate de la Dumnezeu
și să spună cuiva despre ele.
Când se întâmplă aceasta, te învigorează, chiar dacă ai 84 de ani și ești la 2 zile de moarte.
Deci da, haideți să hotărâm să găsim pe cineva la care să-i spunem.
Fă-o cu un email, cu un telefon, cu o notiță, fă-o cu un prieten.
Nu vorbesc despre nimic mare, complicat, teologic, ci poți spune, „Nu-i oare Dumnezeu minunat?”
Poți face așa.
Luând prânzul îi poți spune cuiva, „Nu-i așa că Dumnezeu e bun?”
Și ei se uită la tin și spun, „De ce spui asta?”
„Pentru că sunt viu,” sau „Pentru că m-am putut da jos din pat azi dimineață,” sau „N-am dureri,”
sau „Te pot vedea,” sau „Păcatele mele sunt iertate, am scăpat de iad, Dumnezeu nu mai e mânios pe mine,
merg în rai.”
Pentru asta nu-ți trebuie educație, ci doar realitate.
Deci fii bucuros, slăvește-L pe Dumnezeu, găsește pe cineva să-i spui, oricât ai fi de bătrân.
6. Haideți să ne aducem aminte că există lucruri mărețe despre Dumnezeu mai presus de imaginația noastră
și în curând, ca și Verna, le vom cunoaște și pe acestea.
Aduceți-vă aminte că există lucruri cu privire la Dumnezeu care vă depășesc și într-o zi...
Gândiți-vă un pic - astăzi Verna cunoaște de 1000 de ori mai mult despre Dumnezeu decât voi.
E un gând minunat.
Versetul 19 - „Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge până la cer.”
„Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge până la cer.”
Ne depășesc complet, nici nu ne putem gândi atât de sus până la al 3-lea sau al 7-lea cer unde 
ești cunoscut complet și pe deplin.
Noi nu suntem Dumnezeu, haideți să ne bucurăm de asta.
Să-L lăsăm pe Dumnezeu să fie Dumnezeu și să așteptăm cu răbdare ziua când vom cunoaște așa cum 
am fost cunoscuți.
În final,
7. Haideți să hotărâm a rezista tuturor stereotipurilor plictisitoare cu privire la bătrâni.
Știți de ce bătrânii sunt plictisitori?
Căci oamenii se așteaptă să fie așa.
Haideți să rezistăm tuturor stereotipurilor plictisitoare despre bătrâni și în loc de aceasta,
pe măsură ce îmbătrânim, să cântăm cu instrumente sau cu vocea și să strigăm de bucurie,
fie că arătăm demni, fie că nu.
Versetul 22 - „Şi te voi lăuda în sunet de alăută,” - am putea înlocui aici cu chitară - „îţi voi cânta 
credincioşia. Dumnezeule, Te voi lăuda cu arfa, Sfântul lui Israel!”
Versetul 23 - „Când Te voi lăuda, voi fi cu bucuria pe buze, cu bucuria în sufletul pe care 
mi l-ai izbăvit.”
Pe câți oameni de 80 de ani i-ați văzut strigând de bucurie?
Nu pe mulți.
Nu e ceva demn.
Cui îi pasă?
Nu-i așa?
Haideți să rezistăm stereotipurilor plictisitoare cu privire la ce înseamnă a îmbătrâni.
Când am venit la Betel în 1974, soția decanului...
Cum îl chema pe decan, Noelle? Olson.
Numele mic? Virgil. Mulțumesc. Voi veteranii știți cine era Virgil Olson.
Cred că pe soția lui o chema Carol (da, soția dă din cap) - am mers acasă la ei.
Eu membru nou al facultății, în vârstă de 28 de ani, el decan distins și soția lui, nu știu câți ani aveau,
poate la vreo 60 de ani, au ilustrat ceea ce voiau să spună punându-se în 4 labe și lătrând ca un câine.
M-am uitat la asta și mi-am spus, „Îmi place de oamenii ăștia, îmi place să fiu aici.”
E prea mult din eul nostru, nu-i așa, și prea multă conștiință de sine cu privire la îmbătrânire,
„Ce se așteaptă de la un pastor emerit de 71 de ani? Ce așteptări sunt de la el?”
Nu va exista nicio falsitate în Cer. Niciuna.
Va fi doar autenticitate completă, totală.
Nimic fals.
Și vom descoperi, așa cum a descoperit Verna acum câteva zile, ceea ce înseamnă cu adevărat
a fi ca un copilaș pe parcursul întregii vieți, căci Domnul Isus a spus, „Dacă nu vă veți face ca niște
copilași, nu veți intra în Împărăția cerurilor.”
Nu va fi oare minunat s-o întâlnești pe Verna, care va fi frumoasă, în puterea vârstei?
Știți de multe ori oamenii mă întreabă, „Ce vârstă vom avea în cer? Când ne vom primi trupurile
glorificate, ce vârstă va folosi? Trupul de la 30 de ani, de la 80 de ani, 18 ani?”
„Nu știu, dar va fi trupul optim și va fi glorificat.”
Optim, oricare ai crezut că e trupul tău optim, chiar dacă probabil n-a fost prea strălucit,
și va fi și glorificat.
Va fi minunat. Lăsați să vă pătrundă lucrul acesta.
Fac aceasta cu de-alde John Tightman și cu oameni pe care-i știți și nu sunt chiar cum ar trebui
și vă frustrați cu ei și vreți să le vorbiți aspru.
Nu va fi oare minunat s-o vedem în puterea vârstei, emoțional completă, deplin autentică, să poată
să ți se uite direct în ochi și cu maturitate, grijă, bucurie, sinceritate deplină.
Vă mulțumesc pentru cât de răbdători ați fost cu ea.
M-am gândit mult la oamenii din această biserică, cu care e mai greu să te înțelegi, dar știu că sunt
sfinți, da sfinți, și vor fi în cer cu mine, dar nu-mi place de ei.
Acesta nu e un lucru bun, căci atunci când vei fi față în față cu ei, va fi minunat.
Îmi place gândul că voi sta față în față cu o Verna Ericson frumoasă, întreagă emoțional, inteligentă,
sclipitoare, articulată, autentică și să-mi spună, „Mulțumesc că m-ai lăsat să beau laptele,”
și să nu fie nimic stângaci acolo.
Și sunt sigur că, dacă ar onestă, ar zice, „N-a fost frumos că ai trecut pe-acolo totdeauna 
fără a spune ceva toate dățile acelea când am făcut ceva ce nu trebuia.”
Vom fi liberi în acea zi și e foarte aproape pentru mulți dintre noi.
E aproape pentru fiecare din noi, dacă iei Biblia în serios cu privire la cât de scurtă e viața.
Hristos ne-a făcut liberi - avem câțiva ani rămași, haideți să fim liberi în Hristos.
Și iată promisiunea de încheiere, de ce e posibil lucrul acesta.
Poate spui, „Sunt atât de rău, de păcătos, un eșec.”
„Ok, intră în club.”
Iată motivul pentru care, în ciuda tuturor păcatelor noastre, putem fi oameni liberi și autentici
unii cu alții: Dumnezeu nu te-a destinat pentru mânie (lăsați să vă pătrundă aceasta),
Dumnezeu nu Și-a destinat poporul pentru mânie - nu mai e mânios, nu vei primi mânie -
nu te-a destinat pentru mânie, ci la mântuire prin Domnul nostru Isus Hristos, care a murit pentru 
noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim (adică trăim sau murim) să trăim împreună cu El.
E 1 Tesaloniceni 5:9,10 și e extraordinar de prețioasă, la baza a tot ce visăm cu privire la cei câțiva
ani care ne-au rămas și cu privire la ceea ce Verna experimentează acum ca și copil, ca și copil
glorificat al lui Dumnezeu.
Cred că e bine să încheiem serviciul cântând „Copii ai Tatălui ceresc” care asum că e în buletin,
căci ei îi plăcea. Deci haideți să încheiem cu această cântare.