În anul 1847, pe coasta vântoasă a Devonului, un pastor anglican pe nume Henry Francis Lyte își simțea sfârșitul apropiindu-se. Slăbit de tuberculoză, și-a adunat ultimele puteri pentru a predica o ultimă dată în biserica din Brixham, apoi s-a retras în camera sa. Acolo, inspirat de versetul din Luca 24:29 - rugăciunea celor 2 ucenici adresată lui Isus, după ce au petrecut după amiaza Învierii cu El - „Rămâi cu noi, pentru că este spre seară și ziua este deja pe sfârșite” - a scris cu mâna tremurândă versurile care aveau să devină una dintre cele mai iubite cântări creștine: „Abide with Me - Cu mine fii”.

Inspirația pentru acest imn s-a născut cu ani în urmă, în 1820, când Lyte l-a vizitat pe prietenul său muribund, William Augustus Le Hunte. Pe patul de moarte, acesta repeta cu durere și credință: „Abide with me - Rămâi cu mine”. Acea rugă a rămas vie în inima poetului-pastor, iar în ultimele lui zile, a transformat-o într-o meditație adâncă despre moarte, singurătate și speranță în prezența lui Dumnezeu.

Imnul a fost cântat pentru prima dată la înmormântarea lui Lyte și publicat postum. Deși autorul îi compusese o melodie proprie, aceasta nu a prins contur în inimile credincioșilor. În schimb, în 1861, organistul William Henry Monk - îndurerat de moartea fiicei sale de trei ani - a compus în doar zece minute melodia „Eventide”, o linie sonoră plină de gravitate și duioșie care a înveșmântat perfect versurile lui Lyte.

Fiecare strofă este o rugă simplă și profundă: o cerere ca Dumnezeu să ne fie aproape în ceasul amurgului vieții. Întunericul crește, umbrele se adună, dar versurile refuză deznădejdea. Ele proclamă că, în Hristos, lumina nu apune. Cuvinte precum „Căci fără Tine, Toate sunt pustii; Tu, Cel ce nu Te schimbi, Cu mine fii!” păstrează ecoul unei credințe neclintite în Dumnezeul care rămâne când toate trec.

Interpretat de coruri bisericești, artiști celebri sau mulțimi adunate în rugăciune, acest imn continuă să fie o sursă de mângâiere în doliu și de speranță pentru cei aflați în pragul morții. Astăzi, „Abide with Me” rămâne o rugăciune vie, o lumânare aprinsă în întuneric, un cântec care imploră prezența celui Veșnic Viu, Cristos, Cel care nu lasă sufletul singur pe drumul înserării.

https://www. youtube. com/watch? v=mS5Mhf_8No4