Între tristețe și fericire!
2 Corinteni 4:16-18
„De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi.
Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă.
Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice.”
Nu purta pe umeri dezamăgirea zilei de ieri care a trecut, pentru că oricum nu mai poți schimba nimic; nu lua nici grijile zilei de mâine, pentru că ziua de mâine este în mâna lui Dumnezeu. „Încredințează-ți soarta în mâna Lui și vei izbuti în toate lucrurile.”
Omul nu este doar țărână!
Nu suntem doar ceea ce se vede la exterior, ci suntem în omul dinăuntru duh și suflet, sau omul ascuns al inimii, iar acolo, în interior se petrec toate stările sufletești. Uneori tristețea, alteori bucuria, sau o stare mai înaltă: fericirea. Toate acestea însă se răsfrâng în omul de afară.
Scriptura ne spune că uneori omul dinăuntru este supus duhului de mâhnire (întristare, îndurerare, amărăciune, supărare).
Un duh mâhnit produce o greutate greu de suportat în omul de afară; un duh mâhnit este ca o mare povară, peste „țărână”. Și pentru faptul că este o apăsate spirituală nu poate fi rezolvată altfel, decât spiritual, apelând la Cel ce poate să-ți redea liniștea sufletească și fericirea.
Dacă ne punem încrederea în Dumnezeu, în Domnul Isus și în dragostea Lui, căutând ce este bun în viață, refuzând ce este negativ și rău, lăudându-L pe Domnul în ciuda oricăror situații, temeri, sau probleme care apar, putem învinge și alunga duhul de mâhnire, sau pe cel de întristare.
Nu uita, prieten drag, că poți învinge orice gând sau duh rău care te atacă, doar atunci când alegi cu sinceritate și din toată inima să te încrezi în Domnul. Dacă stai lângă El, te ajută să gândești întotdeauna optimist, și să vezi întotdeauna partea „plină” a paharului…
Lucrul acesta înseamnă să ai întotdeauna o stare mulțumitoare, să-L lauzi pe Dumnezeu în ciuda circumstanțelor în care te afli. (vorbesc din experiență).
Dacă vei apela la alte „surse” de eliberare, sau vindecare a duhului tău mâhnit, s-ar putea să obții un rezultat temporar, o ameliorare superficială. Dar dacă vei apela la Instanța Supremă, la Dumnezeul Creator, rezultatul va fi uimitor și de durată.
Cu totul alt lucru este sentimentul de întristare, care de multe ori nu poate fi evitat; însă Scriptura ne spune că și întristarea este un lucru benefic pentru credincioși. Versetul 17: „Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă.”
Este una să fii trist și alta este să ai un duh mâhnit! Tristețea este un sentiment de scurtă durată, și poate fi învins prin credință în Domnul, pe când un duh mâhnit apasă greu, cuprinde întreaga ființă și duce la nefericire, sau lucru mai grav, duce la depresie.
Poți să fii apreciat, admirat și iubit de mulți oameni care te privesc, necunoscând frământările tale interioare. Într-o zi însă, vei constata faptul că te vor părăsi unul câte unul, iar tu rămâi cu starea ta…
Nu uita că în cer este Unul care vede și omul de afară, dar mai ales pe cel dinăuntru și te admiră, te iubește ca nimeni altul, nu pentru un an sau doi, ci pentru veșnicie. El îți schimbă întristarea în bucurie și lacrimile de durere în lacrimi de fericire.
Pentru a fi fericit trebuie să găsești putere în iertare, nădejde în lupte, siguranță în locul fricii, iubire în loc de ură. Toate aceste atribute, le găsești în Domnul Isus Cristos, Mântuitorul. Cere-I cu credință ajutor și nu vei rămâne dezamăgit.
Nu te gândi că poți fi fericit doar când ești aplaudat, sau admirat de oameni, ci gândește-te la faptul că poți fi fericit doar cu Isus, în Dumnezeu.
A fi fericit înseamnă să nu-ți fie frică de propriile-ți sentimente, să poți vorbi pe îndelete, ca între doi prieteni, despre tine însuți cu Domnul Isus.
Înseamnă să-i mulțumești lui Dumnezeu în fiecare dimineață pentru miracolul vieții.
A fi fericit înseamnă să-L lași pe Isus să ia ființă în omul tău dinăuntru și să pornești cu El pe drumul vieții veșnice. Înseamnă să iubești viața de credință și să te avânți cu nădejde, călăuzit de Duhul Sfânt care cunoaște drumul, spre cer.
Gândește-te la faptul că a fi fericit nu înseamnă să ai un cer fără furtună, nu înseamnă să ai un drum fără obstacole, nu înseamnă să ai o alergare lină fără căderi, sau o slujbă fără efort, o prietenie fără dezamăgiri. Cu unele din acestea te vei întâlni pe drumul vieții, dar peste toate vei trece cu biruință, împreună cu Isus, Domnul. El este Bucuria vieții noastre pe pământ și Fericirea noastră în cer.
„În lume, zice Domnul, veți avea necazuri; dar îndrăzniți, veniți la Mine și Eu vă voi da bucurie, fericire și odihnă sufletului.”
Poți să ai defecte, poți să ai uneori neliniști, supărări, întristări… dar nu uita că în cer ai un Tată care a jertfit pe Fiul Său pentru ca tu, să treci ușor peste toate; crezând în El, să poți petrece veșnicia în fericire.
Ca să fii fericit, fă-ți viața o grădină în care să plantezi și să îngrijești cu drag florile Duhului Sfânt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, înfrânarea poftelor și ai să te poți bucura întotdeauna de fericire.
Să fii fericit nu înseamnă să ai o viață perfectă. Când se întâmplă să faci o greșeală (nu suntem perfecți), nu te mâhni și nu ține întristarea: ia-o de la capăt, cere ajutor divin, încearcă să repari situația împreună cu Isus Domnul, pentru că în felul acesta te vei îndrăgosti de viață. Și nu uita că Cel ce veghează din cer, te poate ajuta să ieși biruitor din orice încercare.
În concluzie: nu înceta niciodată să fii fericit în Domnul, pentru că viața de credință este un „spectacol” minunat, care îți încântă sufletul și te face să strigi plin de fericire: Ava, adică Tată pe Dumnezeul cerului. El îți înfrumusețează omul dinlăuntru și îți dă o stare de fericire.
Alege să fii fericit lângă Fericitul Tată, Domn și Dumnezeu, Isus Cristos!