Suntem o mână de țărână
ce azi ne bucurăm nițel
Dar într-o zi ca și o frunză
vom cădea și noi la fel

Și vom rămâne doar o amintire
într-un album de poze prăfuit
Și-n inimile celor dragi pe care
cu multă căldură i-am iubit

De aceea în călătoria noastră
să lăsăm frumos pe unde pășim
Să nu lovim nicicând cu piatră
ci s-ajutăm, să iertăm, să iubim

Căci lumina odată se va stinge
de-aici de pe pământ vom pleca
Și nu putem în cer ajunge
dacă aici noi nu vom ierta.