Coborârea Duhului Sfânt este mai mult decât doar un moment consemnat în istoria Bisericii; reprezintă un punct de cotitură în planul lui Dumnezeu pentru Biserică. Pentru ucenicii Domnului, adunați în odaia de sus, momentul umplerii cu Duhul Sfânt a marcat trecerea de la promisiune la putere și de la așteptare la mărturisire. Pentru cei de atunci, a fost ziua în care Cerul a atins pământul nu doar pentru a descoperi prezența lui Dumnezeu, ci și pentru a-Și umple poporul cu puterea Sa.

Dintr-o dată, cuvintele Domnului: „Ci voi veți primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi” (Fapte 1:8), devin realitate.

Ca întotdeauna, atunci când Dumnezeu Se implică în viața omului, vine din inițiativa Lui; cei adunați în odaia de sus aud sunetul din Cer, ca prim semn a ceea ce avea Dumnezeu să facă pentru ei.

Mesajul este cât se poate de clar: trezirea, împuternicirea și transformarea spirituală sunt inițiate de Dumnezeu. Duhul Sfânt nu poate fi manipulat. „Vâjâitul ca de vânt puternic” nu a fost doar un zgomot — a fost suflarea lui Dumnezeu, care a umplut plămânii Bisericii. Așa cum Dumnezeu a suflat viață în Adam (Gen. 2:7), tot așa El suflă viață spirituală în Biserică. Rusaliile înseamnă că Dumnezeu suflă prospețime și viață în poporul Său, pentru scopurile Sale.

Nu ar trebui să uităm niciodată cât de important este să ne poziționăm acolo unde putem primi suflarea lui Dumnezeu și să nu încercăm să producem noi mișcarea spirituală, fără să fi suflat mai întâi vântul de la El.

La fel de importante la coborârea Duhului Sfânt au fost și limbile de foc, ca simbol al curățirii și puterii.

Focul Rusaliilor este atât simbolic, cât și literal. El se odihnește peste credincios, semnificând și sfințirea, și împuternicirea. În Scriptură, focul reprezintă adesea prezența și curățirea lui Dumnezeu (Isaia 6:6-7). Înainte ca ucenicii să predice sau să facă minuni, au fost curățiți și puși deoparte. Acest adevăr ar trebui să fie temelia vieții noastre de credință: botezul cu Duhul Sfânt nu este doar o unealtă pentru slujire, ci și un foc care consumă eul, reînnoiește sfințenia și aliniază inima cu planul ceresc.

În calitate de credincioși, ar trebui să înțelegem că avem nevoie de Duhul Sfânt, pentru că focul lui Dumnezeu ne rafinează caracterul, și să nu ne mulțumim doar cu a primi o putere exterioară, fără o curăție interioară.

Prea des, tratăm superficial vorbirea în limbi ca semn al umplerii cu Duhul Sfânt: acest dar este mai mult decât o vorbire exuberantă, fiind vorba de o limbă spirituală, un semn al Duhului care locuiește în noi și dovada inițială a botezului cu Duhul Sfânt. Nu trebuie să uităm că, la Rusalii, vorbirea în alte limbi a fost și o minune cu valențe misionare; Evanghelia a fost vestită în limbile vorbite de către cei care erau atunci în Ierusalim, veniți din diverse națiuni.

Vorbirea în limbi are atât o componentă verticală (rugăciune, închinare, zidire), cât și una orizontală (mărturie, proclamare, unitate în diversitate). Biserica primară nu a primit vorbirea în limbi pentru divertisment spiritual, ci pentru a se angaja în lucrarea de mântuire a lumii.

Poate ar fi bine să ne gândim dacă experiența noastră cu Duhul Sfânt ne-a condus spre misiune exterioară sau a devenit o zonă de confort interior.

Nu putem vorbi despre umplerea cu Duhul Sfânt fără a vorbi despre împuternicirea pentru mărturie; ceva ce a început în odaia de sus, a ajuns până la marginile pământului.

Experiența noastră ca biserică penticostală nu este în primul rând emoțională, ci profund misionară. Ceea ce prezintă Fapte 2 nu este un scop în sine, ci platforma de lansare pentru evanghelizarea lumii întregi. Botezul cu Duhul Sfânt nu este un trofeu al credinciosului, ci este o unealtă pentru transmiterea mesajului mântuirii. Rusaliile nu au creat o clasă elitistă de creștini, ci au creat martori curajoși. Oameni obișnuiți - pescari, vameși, femei, oameni cu îndoieli, au devenit mesagerii curajoși ai lui Hristos. Duhul Sfânt a făcut toată diferența în viețile lor.

Întreabă-te și tu astăzi: este puterea Duhului Sfânt activă în mine pentru a-L vesti cu îndrăzneală pe Hristos, dincolo de barierele fricii, culturii sau respingerii?