Bun este Domnul pentru cei răscumpărați,
El ne-a binecuvântat cu surori și frați
Să trăim cu toții în părtășii și stăruință,
Îndemnându-ne la bine, întărindu-ne-n credință.

El ne-a strâns din multe țări în familia slăvită
Și ne-a pus în inimi dorul dragostei desăvârșite.
Din ale noastre pribegiri peste-ntunecate văi,
Ne-a adus la starea sfântă de a fi copii ai Săi.

Din întunecimea lumii și ale noastre alergări,
Ne-a salvat în îndurare, ne-a dat binecuvântări.
Ne-a călăuzit pe calea sfântă și cerească,
Ca să biruim deplin ispita și pofta lumească.

O! de L-am lăuda pe Domnul pentru bunătate
Și pentru toate izbăvirile ce ne-au fost date,
Pentru minunile Lui mari făcute cu noi,
Am avea mai multă putere și nu am fi goi.

Că El potolește setea sufletului însetat
Și ne satură cu a Lui bunătate neîncetat.
Ne cercetează cu-ndurare la adânci bătrânețe
Și ne înviorează sufletul cu a Lui frumusețe.

Cei ce ședeau în întuneric și-n umbra morții
Erau legați în ticăloșii și fiare cu toții,
Răzvrătindu-se împotriva lui Dumnezeu,
Nesocotindu-I Cuvântul și sfatul mereu.

El le-a smerit inima-ngâmfată prin suferință,
Căci n-au vrut să primească dreapta credință.
Ei au căzut fără posibilitate de ridicare,
Dar au strigat la El și iar le-a dat îndurare.

I-a scos din întuneric la lumina Lui fericită
Și din umbra morții i-a scos la viață-nnoită.
Le-a rupt legăturile ce-i țineau în pierzare
Și i-a primit în împărăția Lui cea mare.

O! de am lăuda pe Domnul pentru îndurare
Și de L-am cinsti cum se cuvine în adunare.
El a sfărâmat pentru noi porți de aramă
Și ne-a ocrotit cum ocrotește copiii o mamă.

A rupt pentru noi toate zăvoarele de fier
Și ne-a hrănit cu pâinea vieții din cer.
El e tăria noastră-n vremuri de-ncercare,
Când suntem slabi ne aduce mereu ridicare.

Nebunii prin purtarea lor vinovată
Nesocotesc pe Dumnezeu, cerescul Tată.
Prin nelegiuirile lor, sunt foarte nesocotiți,
De orice învățătură sănătoasă sunt scârbiți.

Dar dacă în strâmtorarea lor se-ntorc căiți,
El e gata să-i ierte și să-i facă fericiți,
Să-i izbăvească din groapă, de sub orice talaz,
Să le șteargă lacrimile ce le curg pe obraz.

O, de L-am lăuda pe Domnul pentru mila Sa!
Atunci, în orice-mprejurare, pace vom avea.
De i-am aduce din suflet mai multă mulțumire,
Am aștepta cu multă bucurie ziua de răpire.

Cei ce călătoreau cu corăbiile pe mare
Au văzut minuni și marea-I îndurare;
Când furtuna a ridicat valuri mari înfuriate
Ca niște jucării s-au clătinat corăbiile toate.

Zadarnică era atunci a omului iscusință.
În fața morții, orice om e pierdut fără credință.
Când omul ajunge în necaz și strâmtorare,
Mai este o șansă: un loc sigur de scăpare.

E crucea din dealul Golgotei și Jertfa Iubirii,
Ea-i singura șansă, e nădejdea mântuirii.
El Domnul oprește orice furtună pe mare
Și la toți cei ce-L cheamă le-aduce salvare.

O, de am lăuda pe Domnul pentru a Lui putere!
Atunci, în orice durere, vom simți mângâiere
Și-L vom înălța cu multă bucurie în adunare,
Și-n casele noastre-L vom mări prin cântare.

Domnul preface râurile în pustietate
Și izvoarele de apă în pământuri uscate.
Țara roditoare o preface-n țară săracă
Din pricina celor cu viață stricată.

Tot El face pustiul în iaz ca s-adape
Și pământul uscat în izvoare de ape;
Așază acolo pe cei flămânzi și însetați
Și întemeiază o cetate cu oameni bogați.

Ei sădesc vii și lucrează harnici ogoare,
Domnul le binecuvântează să fie roditoare.
El îi face nespus de mult să se înmulțească
Și pe-a lor pășune, turme mari să pască.

El blestemă pe cei ce-ar vrea să-i asuprească,
Prin pustiuri sterpe-n veci să rătăcească.
Ridică pe cel lipsit și izbăvește pe nevoiaș,
Binecuvântează și-nmulțește pe al său urmaș.

El înmulțește credincioșii ca pe niște turme,
Și nu-i lasă pe cei neprihăniți să rabde foame.
Cine este înțelept să ia seama la toate.
Domnul să poarte de grijă la toți ai Săi poate.
Amin.
(Luni, 16 august 2021)