ÎNCERCARE... CERCETARE... POCĂINȚĂ...
E timpul de pe urmă și suntem încercați,
E timpul cercetării, să stăm uniți ca frați,
Să nu privim la paiul din ochiul celuilalt,
Căci noi avem o bârnă, e timp de cercetat.

Să măturăm căsuța în care locuim,
Căci casă este trupul în care viețuim,
Să aruncăm afară gunoiul cel spurcat,
Să măturăm la colțuri și bine pe sub pat.

Să facem o reformă în noi, nu-n ceilalți,
De judecăm, să știm, vom fi chiar judecați,
Și judecata noastră, aspru ne osândește,
E timpul de pe urmă, Hristos încă primește.

E timpul pocăinței și ești strigat pe nume,
Aud, Hristos mă strigă, mă strigă chiar pe mine,
Căci păcătos e nume și păcătoasă-s eu,
Să vin la pocăință, mă strigă Dumnezeu.
Emilia Dinescu