Într-o seară întunecată
Într-o noapte fără stele
La ușa mea sta să bată
Iubitul inimii mele.

Eu, dormind, în neștiință
N-am deschis, iar El, plecând
Îngânat de suferință
Pe drum lacrimi presărând.

Și a venit a doua oară
Cu chipul unui cerșetor,
L-am izgonit, l-am dat afară
Că-mi murdărea al meu covor.

Și l-am ținut în frigul groaznic
L-am dat deoparte, nepăsător
Crezând că e un oarecare
Cu acel chip de cerșetor.

Și, flămânzind de-al Lui iubire
Am început încet să plâng.
Sperând căci a treia oară
În brațe am să pot să-l strâng.

Și n-a venit, eu singuratic
În pragul casei așteptând
Pe-acel ce poartă nemurirea
Cu ochii umezi, tremurând.

M-a părăsit, spuneam într-una
M-a părăsit Iubitul meu
Oh, timpul de l-as putea întoarce
Să pot schimba trecutul meu.

Să simt cum duhul sfânt în mine
Tresare la al Său cuvânt.
Să gust din lucruri ce-s divine
Să uit de ce e pe pământ.

O, vino iar iubire sfântă
N-am să te mai las să pleci.
Căci multe gânduri mă frământă
Ce-mi spun că n-ai să te apleci.

Că n-ai să te îndrepți spre mine
Căci m-ai uitat, m-ai părăsit.
Dar știu că Tu ești din iubire
Și din iubire te-ai jertfit.

De-aceea, eu te voi aștepta
Ușa las deschisă pentru Tine.
Și voi veghea, voi îndrepta
Ce mai este strâmb în mine.

Chiar și în zdrențe și desculț
Chiar cu noroi și murdărit
Te-oi strânge în brațe, să-ți multumesc
Căci mai întâi Tu m-ai primit.