Habacuc... *

Prorocia văzută de prorocul Habacuc


Până când strig către Tine
DOAMNE Stăpâne,
Fără s-asculți și să mântuiești
Și s-aduci bine?
Când strig ”violență!”
Și-i așa decadență?
De ce să văd nelegiuirea
Nedreptatea și nemulțumirea?
Astfel că legea-i fără putere
Pentru violență nu-i mângâiere
Dreptatea-i supusă la rău
Și judecata se face greu
Spune:
-Privește printre popoare
Și uimit o să vezi că fac o lucrare
La care martori direcți nu ați fi
Nici n-ați crede de vi s-ar povesti! Crudul și violentul popor al Caldeei
Străbate întinse teritorii din țări străine
Lui sângele-i clocotește în vine
Să locuiască pământuri ce nu-i aparțin
Din el ies judecata lui și demnitatea
Adună captivi cât nisipul mării
Și-și arată colții cu toată răutatea
Scăpând doar cei ce în luptă
I-a supus moartea e un popor înfricoșător! !
Pe cai iuți ca gheparzii și ca lupii de seară
Sunt ca vulturii care zboară
Care prada apucă în gheară
Întreg acest popor
Râde de-mpărați, de prinți
Și de armele lor
Și de mândria ce stă să-l cuprindă
Și duhul lui îndată se schimbă
Întrece orice măsură
Păcatul îl poartă pe limbă
Dumnezeul lui e puterea lui pură...
Dar zic eu:
-Din veșnicie în veșnicie
Ești DUMNEZEUL meu
Morții n-o să ne dai
Îngădui la viață poporul Tău
Poporul acesta tare

L-ai rânduit pentru judecată
Ochii tăi atât de curați și senini
Nu pot privi măreția la câini
Nu pot privi cum niște mișei
Atacă pe cei mai drepți decât ei
Oamenii Tăi nu-s ca peștii mării
Ce-ți cer viața la capul răbdării
Peștii și reptila nimic n-au stăpân
Dar oamenii drepți Ție se-nchin
Deaceea poporul acest caldeean
Prinde popoare ca peștii în mreajă
Asta va face an de an
Parc-ar lucra printr-o vrajă
Năvodului său îi arde tămâie
Căci are putere în viață să-l ție
Mâncarea lui îmbelșugată
Crede că nu se gată niciodată
Deaceea întinde mreaja lui
Cât fi-va lumina soarelui
Într-una popoare smerește
Ca pe bancuri în plsă de pește

Blându Ioan
28.05. 2025.

*Îmbrățișare