Lupta celui mântuit

• Cartea Romani prezintă într-un mod foarte frumos și clar lucrarea pe care Hristos a făcut-o. În toată cartea este prezentată dreptatea Tatălui și modul prin care este justificat și regenerat (schimbat) omul. În capitolul 6, Pavel atinge un punct foarte important, arătând identitatea celui născut din nou și lupta la care este chemat. După ce îi învață pe aceștia că Dumnezeu le-a pus în inimă convingerea că sunt iubiți de El – iar aceasta ca dovadă că nădejdea lor nu înșală –, le explică faptul că, așa cum Adam a adus moartea peste toți oamenii, Hristos a venit să facă pe mulți după voia Sa, evidențiind că, acolo unde a fost mai mult păcat, harul s-a înmulțit și mai mult. Dar, pentru a nu se înțelege greșit, apostolul vine cu lămuriri temeinice, întrebând: Să păcătuim mereu ca să se înmulțească harul?

   

• Răspunsul acestuia este: NICIDECUM! De ce? Pentru că am murit față de păcat!

   

• Creștinul a murit împreună cu Hristos, iar prin botez a fost îngropat împreună cu El.

   

• Și, după cum Hristos a înviat din morți, tot așa creștinul a înviat la o viață nouă. Iar Pavel, în 2 Corinteni 5:14-15, amintește că noi am murit și am înviat, ca să trăim pentru Cel ce a murit și a înviat pentru noi.

   

• Astfel, concluzia lui Pavel este că, dacă am murit cu adevărat, vom fi înviați cu Hristos la o viață nouă – o viață trăită pentru El.

   

• Creștinul autentic, fiind răstignit împreună cu Hristos, și-a răstignit firea pământească, motiv pentru care trupul nu mai are putere. Aici ne referim la puterea, tăria, controlul pe care îl avea – să ia frâiele, vrând-nevrând, chiar dacă nu-i dădeam permisiunea.

   

• Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem – adică avem certitudinea – că vom trăi împreună cu El. Așa cum Hristos nu mai moare, la fel și creștinul autentic nu mai poate muri. Hristos a spus: „Cine va crede în Mine, chiar dacă a murit, va trăi; și cine trăiește și crede în Mine, nu va muri niciodată” (Ioan 11:26).

   

• Bun, dar ce este de făcut de acum încolo? Înțelegem că am murit împreună cu Hristos; că am înviat împreună cu Hristos; că trupul a fost dezbrăcat de puterea lui; că nu mai murim. Dar totuși vedem că păcătuim! Ce este de făcut?

   

• Pavel, în urma tuturor acestor lucruri, afirmă ca o concluzie: „Socotiți-vă morți față de păcat”, iar păcatul să nu mai domnească și să nu mai ascultați de poftele lui.

   

• Ceea ce noi trebuie să înțelegem este că pot exista două realități: una creată de mintea noastră, insuflată de diavol, iar cealaltă – a lui Dumnezeu. Realitatea lui Satan este că noi încă suntem robi, în drum spre iad: neputincioși, lipsiți de ajutor și fără scăpare. Pe când realitatea lui Dumnezeu este că noi deja suntem biruitori, socotiți neprihăniți, fără pată, fără zbârcitură, plini de înțelepciune, desăvârșiți. Iar ceea ce Pavel le spune romanilor este să creadă realitatea lui Dumnezeu și să și-o însușească.

   

• Iar cel de-al doilea lucru pe care Pavel le spune să-l facă este să nu mai dea în stăpânirea păcatului mădularele lor, ci să se dea (așa cum spune în capitolul 12) întrutotul lui Dumnezeu, ca o jertfă vie. Ce înseamnă asta? Să folosești timpul pe care îl ai pentru Hristos.

   

• Nu irosi timpul tău pentru păcat: fie că este vorba de filme, bârfă, TikTok, YouTube, televizor, ș. a. m. d. Pentru că atunci când se deschide o ușă prin compromis, diavolul intră și face dezastru. Prin compromis slăbești din punct de vedere spiritual, iar când ești îndeajuns de slab, diavolul atacă. Așa cum se spune, el dă târcoale ca un leu și, când găsește punctul slab, atacă. De aceea este nevoie de veghere și verificare: cu ce ne pierdem timpul? Să răscumpărăm vremea, căci vremurile sunt rele. Atunci când faci compromis, păcatul începe să lucreze.

   

• În schimb, atunci când faci ceea ce este plăcut lui Dumnezeu, te întărești în omul dinăuntru. Aici mă refer la rugăciune, Cuvânt, post.

   

• Pentru a ne face și mai bine să înțelegem, Pavel spune că, prin faptul că ați fost eliberați de sub robia păcatului, acum sunteți robi ai neprihănirii. Și, cum odinioară mădularele noastre erau roabe ale păcatului și ne îndeletniceam cu lucrurile lumii păcătoase – să înjurăm, să ne certăm, să bem, să furăm ș. a. m. d. –, acum să ne facem și mădularele noastre roabe ale neprihănirii. Să ne dăm deci mădularele în slujba lui Hristos.

   

• Până la venirea lui Hristos, trupul acesta trebuie ținut în stăpânire. Căci, dacă facem compromisuri, devenim vulnerabili. Chiar dacă omului nostru dinăuntru îi place Legea lui Dumnezeu, trupului acestuia îi place păcatul. De aceea, modul de slujire îndemnat de Pavel în această situație este: „Astfel dar, cu mintea slujesc Legii lui Dumnezeu.” Adică, cum?

   

• Păcatul începe să ia ființă în minte. De aceea Pavel spune: „Orice gând, faceți-l rob ascultării de Hristos.” Vegheați asupra gândurilor voastre. Și orice gând care se ridică împotriva lui Hristos, demontați-l în secunda doi – nu-i dați frâu, nu-l procesați, nu-l cugetați! Ci înnoiți-vă în duhul minții voastre! Cercetați Scripturile și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va elibera; rugați-vă și veți primi har, veți fi întăriți. Rămâneți în permanență în legătură, în unire cu Hristos. Și veți aduce rod, așa cum mlădița nu rodește fără viță, nici noi nu putem fără legătura cu Hristos. Diavolul încearcă prin multe feluri să ne distragă atenția, să ne abată focusul de la adevăr. Să nu cugetăm adevărul, ci gunoaiele lumii acesteia – prin tot felul de iluzii derizorii, îngrijorări și atracția lucrurilor strălucitoare de pe pământul acesta.

   

• La nivelul minții, diavolul vine cu șoaptele sale, dar tot la nivelul minții vine Duhul Sfânt cu ale Sale șoapte. De aceea Pavel afirmă în Romani 8:5-7 că cei nemântuiți umblă după lucrurile pământești, pe când cei mântuiți umblă după lucrurile cerești.

   

• În versetele 9-10, Pavel continuă și face o distincție clară: „Voi nu mai sunteți pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi.” Aceasta este diferența esențială: dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, „nu este al Lui.” Iar dacă Hristos este în noi, „trupul este mort din pricina păcatului, dar duhul este viață din pricina neprihănirii.”

   

• Pe baza acestor adevăruri, Pavel ajunge în versetele 12-13 la o concluzie foarte clară: „Dacă trăiți după îndemnurile firii, veți muri. Dar dacă, prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi.” Cu alte cuvinte, cel care are cu adevărat Duhul lui Hristos nu va continua să urmeze dorințele firii, ci va fi călăuzit de Duhul Sfânt. Viața lui va arăta o luptă reală împotriva păcatului și o ascultare sinceră de îndemnurile Duhului.

   

• Deși trupul este în continuare vulnerabil și slăbit de firea veche, Duhul aduce viață și putere de biruință. Aceasta este dovada autentică a unei vieți spirituale reale: nu doar o declarație de credință, ci o viață transformată prin prezența Duhului Sfânt.

   

·        Lupta celui mântuit nu este o iluzie sau o alternativă opțională, ci realitatea zilnică a celui născut din nou. A fi unit cu Hristos în moarte și înviere nu înseamnă doar o poziție spirituală, ci o chemare la o viață trăită în neprihănire, prin puterea Duhului Sfânt.

·        Pavel ne amintește că, deși trăim într-un trup supus slăbiciunii, am fost eliberați de robia păcatului și chemați să nu mai dăm mădularele noastre în slujba nelegiuirii, ci în slujba neprihănirii. Mintea este câmpul de bătălie, iar gândurile noastre trebuie făcute roabe ascultării de Hristos. Nu prin efortul nostru omenesc, ci prin Duhul, putem face să moară faptele trupului și să trăim.

·        Viața creștinului autentic este caracterizată nu de perfecțiune, ci de o direcție clară: o luptă reală împotriva păcatului, o ascultare sinceră de Duhul și o dorință continuă de a trăi pentru Hristos. A rămâne în El, a veghea, a te hrăni din Cuvânt și a fi în părtășie cu Dumnezeu nu sunt doar discipline spirituale, ci surse de viață și biruință.

·        De aceea, chemarea rămâne: nu trăiți după fire, căci aceasta duce la moarte; ci, prin Duhul, trăiți viața cea nouă, pentru gloria Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Acolo este adevărata libertate, adevărata putere și adevărata viață.