Isus potolește furtuna!

                                          Marcu 4:35-41

            „În aceiași zi, seara, Isus le-a zis: „Să trecem în partea cealaltă. “

            După ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care se afla, și așa cum era. Împreună cu El mai erau și alte corăbii.

            S-a stârnit o mare furtună de vânt, care arunca valurile în corabie, așa că mai că se umplea corabia.

            Și El dormea la cârmă pe căpătâi.

            Ucenicii L-au deșteptat, și I-au zis: „Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim? “

          El S-a sculat, a certat vântul, și a zis mării: „Taci! Fără gură! “ Vântul a stat, și s-a făcut o liniște mare.

            Apoi le-a zis: „Pentru ce sunteți așa de fricoși? Tot n-aveți credință? “ I-a apucat o mare frică, și ziceau unii către alții: „Cine este Acesta de-L ascultă și vântul și marea?"

            În strâmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locașul Lui mi-a auzit glasul... (2Samuel 22:7).

            Prieten drag, poate gândești că nu vei putea trece niciodată peste situația grea în care te afli. Nu vezi cu ochii de carne felul în care Dumnezeu te-ar putea ajuta să te izbăvească și totodată să scoată ceva bun, din asemenea situație.

          Te întrebi cum poți găsi speranță și cum te poți agăța prin credință, în asemenea momente grele, de Dumnezeul care a declarat că nu lipsește niciodată în nevoi!

            Dumnezeu îți vede disperarea! El nu rămâne indiferent la necazul tău; Se ridică împotriva „vrășmașului”, întinde mâna ca să te ridice ca pe Asaf (Psalmul 73).

          De aceea, atunci când treci printr-o împrejurare neprevăzută, sau ai ajuns în grea încercare, când te afli în strâmtorare ridică-ți privirea în sus și strigă-L pe Dumnezeu.

            În astfel de momente strigă cu credință și cere ajutor de la Dumnezeul care are „ușa” harului mereu deschisă.

Recunoaște că ai nevoie urgentă de intervenția Lui.

         Iată care este promisiunea Domnului pentru sufletul tău: „Cheamă-Mă în ziua necazului și Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi.”(Psalmul 50:15). „Cheamă-Mă si-ți voi răspunde; si-ți voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoști.” (Ieremia 33:3). Nu da înapoi nici un pas! Mergi cu credință înainte.

            Strigând către Dumnezeu vei găsi negreșit, răspuns și izbăvire.

            Dumnezeu va permite uneori ca lucrurile să se înrăutățească suficient de mult ca să fim nevoiți să privim în sus, să strigăm cu disperare după ajutor. Avem exemplul ucenicilor care fiind pe mare în mijlocul furtunii, gata să fie înghițiți de valuri, au strigat către Isus care dormea liniștit la cârmă.

       Nu uita prieten drag: victoria ta începe întotdeauna cu un strigăt de ajutor. „Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim? “

Tot ce a promis Dumnezeu va face; El este credincios și drept, El este sprijinul și ajutorul fiecărui om care strigă către El.

            „În ziua aceea”, poate să fie oricare zi din viața noastră.

            De fapt ce este viața, dacă nu „o zi” pe care o petrecem cu, sau fără Dumnezeu, iar când vine „seara”, toți trecem, sau toți traversăm „de cealaltă parte”.

            Mulți oameni au urcat în Corabia în care este Isus, dar când s-au iscat „furtunile” și când s-au ridicat „valurile”, în loc să strige la Cel ce o conduce în siguranță, au abandonat Corabia.

            La finalul unei zile în care Domnul Isus, Învățătorul le predă ucenicilor o lecție de credință, le pune înainte „examenul”.

            Versetul 35: „În aceiași zi, seara, Isus le-a zis: „Să trecem în partea cealaltă. “

         Calea care duce în Împărăția Tatălui, nu este o cale ușoară: pe ea veți întâlni dificultăți, lupte, întristări, spaime, dureri și chiar moarte, dar cine va rămâne în „Corabia mântuirii” și nu o va abandona,  v-a ajunge în siguranță la destinație.

            „În aceeași zi” Domnul Isus le dă o probă ucenicilor, ca să vadă dacă au înțeles cu adevărat Cuvântul. Isus a vorbit toată ziua în pilde, iar ucenicii se pare că au înțeles pentru că acolo unde nu înțelegeau, Învățătorul le explica pe îndelete.

            Dar acum vine examenul practic despre lecțiile teoretice. Teoretic le-au înțeles. Dar cum le vor trăi, când se vor afla în mijlocul furtunii, pe mare?

            Una este să înțelegi Scripturile și alta este atunci când te lovești de realitatea lor.

         Ucenicii au priceput pildele relatate de Învățătorul, dar acum întâlnesc „realitatea”, sunt în mijlocul valurilor furioase, gata să-i înghită.

            Domnul Isus, îi așteaptă să vadă cum vor reacționa!

            Ei se comportă exact pe dos față de felul cum au învățat și de felul cum reacționează Învățătorul lor, care se afla cu ei în corabie. Isus doarme liniștit, iar ei se înspăimântă, le este frică, se agită. „Pierim și Învățătorului nu-I pasă”

            Toată scena aceasta este groaznică: este seară, întuneric, ucenicii sunt pe mare unde se iscă furtuna; valurile se ridică deasupra, apa le umple barca, vântul vuiește, parcă sunt înconjurați de moarte. Toate acestea arată spre existența noastră pe pământ: „În lume, zicea Domnul, veți avea necazuri, însă nu vă lăsați purtați de valuri în coace și în încolo: rămâneți pe „Stâncă”.

         Domnul Isus nu se află undeva pe țărm urmărind de departe lupta ucenicilor cu valurile, nici nu este într-o altă barcă mai rezistentă, care nu se poate scufunda, ci este acolo cu ei, în aceeași barcă… Și era „înapoi, la cârmă”, în partea care se scufundă mai întâi, dar acolo, Isus doarme liniștit.

          Domnul Isus, era în aceeași situație ca și ucenicii, dar rămâne neclintit în furtună, rămâne ferm în „valurile” de batjocori ale lumii, în bătăi, în pironire pe cruce, în moarte: El are credință în Tatăl, este plin de încredere că dincolo de moarte este o înviere în slavă.

         Lucrul acesta vrea Învățătorul, să îl transmită și ucenicilor, atunci când i-a silit să „treacă dincolo”. Pentru că dincolo de spaime, este liniște; dincolo de nor, este soare; dincolo de moarte este înviere; dincolo de „mare”, este țărmul fericirii veșnice!

            Important este să ajungem „Țărmul”.

            Domnul Dumnezeu să ne dea putere, liniște și pace în mijlocul „furtunilor”.