Osea 6.


Veniți spre-a ne-ntoarce
Spășiți la Yehova
El rănile ni le va stoarce
Și le va lega

În două zile ne va da viața
A treia ne scoală arătându-și Fața
Deci vom trăi mult în fața Sa
Și-n Numele Lui ne vom desfăta

Domnul se-ntreabă ce poate să-i facă
Lui Iuda și lui Efraim
Ei sunt ca roua ce repede seacă
Când soarele străluce pe cerul senin

El mult i-a cioplit
Prin prorocii trimiși la ei
Dar se pare era prea puțin
Pentru efraimiți și pentru iudei

Și cere astfel pe bună dreptate
Nu jertfe vreau, vreau bunătate!
Și spune din slavă DOMNUL Savaot
Vreau cunoștința să crească nu arderi de tot

Și DOMNU-I Acel ce rostește Cuvântul
”Ca Adam ei au călcat legământul”
Și parcă din minți scoși și păcătoși
Mi-erau instabili și necredincioși

Galaadul cetatea ieșită din fire
Era un cuib de nelegiuire
Cetatea ce nu-și poate-nvinge
Dorința mare de-a vărsa sânge

Ca niște tâlhari la drumul mare
Cete preoțești ucid cu premeditare
Pe drumul Sihemului în odăjdii murdare
Rostul lor ar fi să fie făclii
Dar ei se sting și fac mișelii

În Israel în loc deosebit
Efraimiții au desfrânat încât
Conchide Cel Preaînalt
Rău Israel a fost pângărit

Și-ți dau și ție Iuda un seceriș
Care fi-va mare motiv
Când voi întoarce și nu pe furiș
Pe cei din întreg poporul captiv

Blându Ioan
25.05. 2025.