Era odată o casă goală
Murdară la exterior cât și în înterior
Aproape, aproape să se dărâme
Căci era zidită din lut

Cum o bătea ploaia și vântul
Lutul se măcina încetul cu încetul
Și cădeau jos la pământ bucăți din ea Acoperișul era făcut din stuf

Într-o zi trecu pe lângă ea un om bun
Și se uită la ea și își zisese: Cum aș putea Eu să înfrumusețez această casă?
Să o ridic și să fac din ea... o temelie tare

Știu ce Voi face, acum depinde doar de ea, să își dorească să vină la Mine
Să se lase modelată doar de Mine, să rămână doar cu Mine

Căci Eu îi vreau doar binele, voi fi Stăpânul ei
Nu o voi lăsa să se dărâme și să se murdărească, cum a lăsat-o vechiul ei stăpân, aproape pe moarte
O voi curăti, o voi face nouă și îi voi întări stâlpii ca să nu mai aibă putere furtunile să o dărâme

O voi împodobi cu miresme mirositoare
O voi umple de Lumina Mea
Și va străluci cum strălucește soarele în mijlocul zilei
Toți câți vor trece pe lângă ea își vor aminti de ea cum era și cât de frumos este împodobită acum și plăcută la vedere, căci va lua vederea la mulți la câtă frumusețe vor vedea în ea

Știți cine este acest om bun? Isus Hristos, El poate azi din casa ta care este trupul și mintea ta să facă una diferită. Să îți schimbe comportamentul, vorbirea... tot. Și să-ți șteargă orice păcat. Tu care ai auzit de voia Lui și ai ajuns să cunoști cât de cât din El, nu mai zăbovi, lăsa lumea și vino la El, căci depinde și de tine ce alegi azi. Pe El care este lumină, dragoste și bunătate și tot ce există bun vine din El, sau vechiul stăpân care este diavolul, întuneric, păcat, răutate, invidie și tot ce mai poate să cuprindă tot răul.