O inimă rănită...

O inimă rănită e tot ce mi-a rămas
În urma bătăliei, dar am rămas tot drept
Pe parapetul vieții, privirea să-mi îndrept
Spre mâna ce alină o rană la impas.

Doar dorul fără pace de tihnă și popas
Îmi aparține astăzi când sunt muncit și-aștept
În rană primăvara, din nou să mă deștept
Spre noua înflorire, ce Razei îi dă glas.

Doar raza umilinței la fiecare pas -
O candelă supusă cu glasul înțelept
Ce-mi mângăie privirea și rănile din piept,

Doar vocea rugătoare de cerșetor, atras
De ceea ce-i lipsește, - mă fac ca să accept
Cununa biruinței în umbra Lui retras.