Tu porți pe umeri zorii Dimineții,
Și-n suflet, rozele trandafirii.
În mii de versuri Te-au cântat poeții,
Dar numai Tu ești floarea Frumuseții,
Ce inimi înfioară-n seri târzii
Când Te așteaptă Doamne, ca să vii.

Să vii pe raza lunii ce cuprinde
întreg pământul! Și grădini și flori...
De Tine Doamne, nu ne-am mai desprinde,
Când Tu ești frumusețea din cuvinte,
Dulce sărut ce ni-l dai dinainte
de-a ne trezi în cerul fără nori.

Și-ndrăgostit de-această Frumusețe
cum să nu fi? Când Ea e tot ce-i Bun...
Chiar de-ai gresit, plângând îți dă binețe,
Te poartă-n suflet pân'la bătrânețe,
Prin orice floare, pom îți dă povețe!
Și-ai lumii înțelepți mă cred nebun!

Dar eu cu bucurie la toți spun:
Că-ndrăgostit de-această Frumusețe,
Iubirii Tale, Doamne... mă supun!

Daniela Banita